𝐉𝐞𝐧𝐧𝐢𝐞'𝐬 𝐃𝐢𝐚𝐫𝐲 💙

22~Inima de gheata

*Jennie povestește*

******

De ce îmi îngreunează situatia..
De ce mi-e frica ca nu cumva.... caldura îmbrățișării sale... îmi va topi in cele din urma inima de gheata.
Inima care nu a primit niciodată afecțiunea necesară... inima care a fost distrusă de atâtea ori... inima care a uitat cum sa iubească.

Însă...

As vrea sa stau in brațele sale pentru o eternitate...

*******

- Am ajuns...

- Mulțumim ca ne-ai adus acasa, Taehyung! spune Ann.

- Trebuie sa vorbim, Jennie... îmi sopteste când Ann iese înaintea mea din masina.

- Nu vrei sa vorbim in casa?

Este de acord cu propunerea mea și iesim din masina. Ann urca scările spre camera ei iar noi doi rămânem in living.

- Ce vrei sa vorbim? îl întreb in timp ce îmi iau un pahar cu apa.

- Deci?

- Deci... ce? ridic din umeri.

- Ce ați făcut aseara? se uita pervers la mine.

- Nimic...

- O minciuna foarte buna...

- Cred ca ar trebui sa renunt la acest pariu...

- De ce? S-a întâmplat ceva?

- Nu... Doar ca nu vreau sa îl rănesc...

- Wooww... Tu ai spus asta?!! Unde e Jennie?? rade in hohote.

- Mi-e frica...

- De ce ti-ar fi frica?

- Mi-e frica ca nu cumva acest pariu sa fie câștigat de el.. și nu de mine.

- Deci se pare ca ....

- .... Imi place... de Jin?!. regret ce am spus.

- Și ce mai aștepți?

- Nu ii voi spune niciodată... Ai înnebunit? E posibil sa iti placa de cineva într-un timp atât de scurt? E imposibil asa ceva... Sa fim seriosi...

- Ce e imposibil? intreba Ann coborând scările.

- Ii spuneam lui V ca ar fi imposibil sa alergi 5 Km intr-o oara...

- Voi doi ascundeți ceva... Nu știu ce... Însă voi afla..

- Eu trebuie sa plec... Aveți grija de voi... Iar tu, Jennie, mai gândește-te la ce am vorbit...

- Bine... închid usa după el și urc scările catre dormitorul meu, ignorând-o pe Ann care stiga după mine pentru a afla despre ce am vorbit cu el.

Intru in baie și arunc pe jos  hainele pe care le-am primit de la el .. intru in cabina și las picaturile de apa sa îmi revigoreze pielea... Sa îmi inalure toată gandurile... Picăturile de apa se strecoara printre lacrimile mele amare de atâtea suferința... Oare acest dus imi poate calma inima ce imi bate in piept precum o bomba cu ceas?

*****

-Nimic...

- Spune-mi... ce ai vrut sa ma intrebi? ma intorc cu fata către el...

- Crezi ca o persoana.... Poate da o noua șansa iubirii după ce a fost rănit din vina ei?

- Nu știu ce sa îți raspund... Nu am iubit niciodată... ii raspund și ma intorc cu spatele la el.