Astazi este ziua mult asteptata.Telefonul trebuie sa-mi sune din clipa in clipa,pentru a afla daca am luat interviul.Intre timp,ma duc sa-mi calc niste haine,nu ca as pleca undeva,dar,sa le am,pentru orice eventualitate.
Trr!!!!!!Da!Insfarsit!Suna telefonul!Las fierul de calcat si ma duc sa raspund.Ma uit la telefon si vad ca nu cunosc numarul.Asta trebuie sa fie ziua mea norocoasa!
-Alo,da,buna ziua!spun eu entuziasmata,abia stapanindu-ma sa nu topai.
-Buna,ce faci?
-Cu cine vorbesc?
-Sunt Bogdan,baiatul de aseara.
-A,tu erai...am zis eu pe un ton de "ce mai vrea si asta?"
-Aha,deci nu esti bucuroasa sa ma auzi.Bine,lasa,daca vrei sa treci pe langa vestea care-ti poate schimba viitorul...
-Ce?Ce veste?
-A,deci acum vrei sa ma asculti.
-Termina si spune-mi.
-Ai luat interviul,viata mea!
-L-am luat?!?!?!?!?!?!?!Sper ca nu te-ai bagat tu,vreau sa am totul pe munca mea.
-Nu,stai linista,avantajul tau a fost ca erai sigura pe tine.Maine ai avionul.
-Maine?
-Da,de ce?
-...Sunt multe de facut.In seara asta am de facut o tema,pe care trebuie sa o trimit pana la ora 11:30.
-Catalina,te voi ajuta.Spune-mi cand sa vin.
-Bogdan,e mult de munca,o sa stai pana tarziu...Iar maine o sa fii obosit.
-Pentru tine,mi-as da si ultima suflare,doar sa stiu ca esti bine si nu patesti ceva.
-Bine,si eu as vrea,dar,sincer,as vrea mai mult ca sa fii langa mine...Si sa ma ajuti,desigur.Poti veni oricand.
-In 5 minute sunt la tine.
-Te astept.
Au trecut cele 5 minute,si se aude soneria.Ma ridic repede din pat si fug la usa.Sunt asa de emotionata!O deschid...Ma uit la el,cu un zambet sfios,nefacand nimic.El intinde mainile spre mine si ma ia in brate.Stiti,eu sunt cu cativa cenimetri mai mica decat el.
-Asta e unul dintre lucrurile care ma face sa tin la tine.Esti micuta,draguta si simpatica.
-Multumesc frumos.Haide,sa mergem.
In timp ce m-am dus sa-mi caut caietele,el s-a facut comod.
-Vrei un suc,un pahar de apa,o cafea...?
-O cafea,daca se poate,te rog.
-Desigur.
In timp ce prepar cafeaua,imi aduc aminte de fier.Alerg speriata in dormitor.Fierul mi-a ars rochia preferata...E lunga,de culoare roz,insa un roz deschis,delicat,cu maneci lungi si vaporoase.
-Fier tampit!Da,ca fierul e....Macar cafeaua sa iasa bine...
Ma indrept spre bucatarie,ca o sageata,cu fata posomorata.
-Ce ai patit?
-...Mi-am ars rochia..Preferata mea.
-...Nu e nimic,o sa gasesti alta.
-Da....Sper ca macar cafeaua sa fie buna...Bine ca nu se poate arde.
Dupa putin timp,ii aduc cafeaua.
-E buna?
-Da.
-E prea tare?
-Nu.
-E prea amara?
-Nu.
-Atunci e prea dulce,nu?Mie asa imi place.
