Sper ca parintii lui au plecat cu o parere buna despre noi si ca ei chiar cred in cuvintele care le-au spus.
Ziua asta a fost ciudata...Nu prea am avut timp sa ne intalnim,desi stam in acelasi apartament,insa seara a venit.Este singura care ne aduce mereu impreuna.El e deja in pat.Ma opresc in mijlocul camerei,zambind.Da,stiu,e putin ciudat.
-Catalina,cand te vad intrand in camera,cu ochii si fata ta de copil nevinovat si cu pasii tai de pisica...
Am ramas in mijlocul camerei...Acolo unde eram...Pe fata mea puteai citi ingrijorarea.Eram ceva gen?:"Eu?Eu?Dar n-am facut nimic.".Acea expresie a fetei...Ca si cum as fii un copil speriat.Am dat sa-mi plec capul de rusine,insa nu apuc...
-Vino aici,stii ca te iubesc.Esti tare dragalasa,mai ales cand faci asa.
Am alergat spre el,m-am urcat in pat,ghemuindu-ma la pieptul lui.Mirosea asa de dulce.Ma simteam ca si cum as fii intr-un camp cu lavanda,iar briza usoara si calda de vara este mangaierea lui
Dintr-o data,simt o atingere in jurul gatului...Erau mainile lui care-mi dadeau parul la o parte,de pe umeri..Ma uit mai atenta...Era un colier.Un colier fin,din argint.Imi indrept privirea mirata spre el
-Nu intreba...Doar ia-ma in brate si spune-mi ca o sa fii langa mine mereu
-O sa fiu langa tine mereu,am spus,luandu-l in brate,asa cum mi-a cerut.In ochii mei se vedea sinceritatea.
-Catalina...Stiu ca pare de prost gust,dar...Am zis ca voi da acest colier persoanei care cred ca ma iubeste cu adevarat.
Eu m-am uitat iar la acest colier...Era atat de frumos!Si mai ales,era de la el.
-Nu am nevoie sa-mi dai un colier pentru a arata ca ma iubesti,pentru ca deja stiu lucrul asta...Mi-ai dovedit-o de-a lungul timpului...Mi-ai aratat ca te-as atasat de mine si ai face orice ca sa ma vezi fericita.
-Catalina...Cand nu o sa fii,pe cine o sa mai strang in brate?Pe cine o sa mai sarut lung,apasat...
-Nu stiu...
Atunci l-am luat in brate si l-am sarutat...Lung,apasat...Ca si cum ar fii fost pentru ultima data.
