Dupa film ,am iesit afara.Eu am iesit prima,lasandu-l in spate.Nici nu-l bagam in seama.In timp ce el iesea,eu ma uitam in gol,stand pe scari.
-Ce s-a intamplat?
-Nimic.Hai sa mergem,am spus putin stresata.Vreau acasa si vreau acum!
El m-a urmat,nespunand nimic.Mergeam asa de abatuta...Ca si cum as cauta pe cineva cu privirea si din pacate,nu-l gasesc.
Am ajuns acasa.Eu mai aveam de facut niste lucruri prin apartament,asa ca l-am rugat sa ma lase putin singura.
Ma duc pe balcon si ma asez de un scaun inalt.Imi iau in mana un ziar si incep sa citesc,pentru a-mi distrage atentia.Dupa 2 minute,nu am putut sa ma controlez si am isbucnit in plans.Alarmat,vine la mine.
-Ce ai patit?Esti bine?
Eu imi ridic capul,ma agat cu mainile de gatul lui pentru a-l lua in brate,lasandu-ma sa cad in mainile lui.
-Imi cer scuze pentru tot ce am facut .Nu te merit,te rog,uita-ma,pleaca acum,spun eu plangand in hohote,strangandu-l din ce in ce mai tare in brate.
-Stai,spune-mi ce s-a intamplat,incerc sa rezolv.
Nu ma puteam opri din plans.Vroiam sa-i spun,insa...
-Imi pare rau pentru tot.Iarta-ma,te rog.
-Nu-ti mai cere atatea scuze si spune-mi ce s-a-ntamplat.
Incerc sa ma calmez si ii spun.
-Eu inca mai sunt cu Cezar,am spus rapid,luandu-l in brate,de frica sa nu ma lase.
-Stiu.
-Stii?Spun eu,ridicandu-mi capul si zambind.
-Da,stiu.
-Nu mai vreau!Vreau sa fiu cu tine!Vreau sa ma ajuti!Desi paream dura,stapana pe mine,eu inca sunt un copil care are nevoie de ajutorul tau,zic eu punandu-mi capul pe pieptul lui,isbucnind iar in plans...
-Stiu.De aceea sunt cu tine.
Am stat in bratele lui 10 minute,dupa care am adormit.Ma pune incet in pat,uitandu-se la mine,veghindu-ma...
-
