-Catalina,imi rosteste numele pe un ton de impacare.Aseara nu am putut sa dorm...Te-am auzit plangand...Si acum mai am in cap acele sunete si inca am pe suflet faptul ca te-am afcut sa suferi,ca te-am ranit.Imi pare rau.
In timp ce el vorbea,eu stateam cu spatele la el,pe marginea patului,inca plangand...Vine langa mine,suspinand.Eu las capul in jos,nevrand sa-l vad.Eu am inceput sa plang din ce in ce mai tare,lasandu-ma in poala lui...
-Ce am putut sa fac...Gata,te rog,nu mai plange,te rog frumos,inceteaza,imi spune el,ridicandu-ma si luandu-mi fata in palmele lui.
Eu intorc capul usor...Desi banuiesc ce a facut,imi e frica sa nu-l pierd...
-Catalina,trebuie sa-ti marturisesc ceva...Aseara,dupa ce mi-am terminat programul,am mai stat...la bar...Si,trebuie sa recunosc,m-a luat putin valul...Si...am vazut o dansatoare...Si...Aaaaaaahhh!!!!!!!!a exclamat el,dand cu pumnul in pat...
-Bogdan...nu-ti dai seama cat de mult ma doare sa aud lucrurile astea,spun eu,printre lacrimi si sughituri...Am obosit sa plang.
-Catalina,am fost influentat,iarta-ma!
-Nu,ajunge.Eu am venit aici pentru tine,lasandu-mi cariera in spate,iar tu?Este abia prima zi de cand ai inceput sa lucrezi,sa inteleg ca este doar inceputul?
Nu spune nimic...Ma uit in ochii lui,dau din cap,ca si cum nu as fii de acord si plec.
-Catalina,te iubesc!tipa el,in urma mea...
