Si uite asa,a trecut un an...Cu bune,cu rele...Cu amagiri si dezamagiri...Cu foarte multa munca.Am ajuns o femeie de succes.Viitorul meu e asigurat.Nu-mi vine sa cred,daca dormeam prea mult,intarziam,dadeam interviul,si pierdeam toate astea!Desi,poate mi se deschideau alte porti...Dar asta e cea mai importanta.Dar,de-ajuns cu mine,sa va spun ce a facut Bogdan.
Intre timp,si-a intensificat studiile,facand niste cursuri.Noi am ramas tot impreuna,desi,am mai avut mici certuri.A mai aplicat pentru multe job-uri,insa fara succes...Insa,parca-mi spunea acum o luna,ca a aplicat pentru un post la o firma din Spania.
Am ajuns acasa,obosita,dupa o zi de munca.Desigur,Bogdan ma astepta,cu toate gata.Curatenie in apartament,toate aranjate,puse la locul lor.E cel mai bun lucru,pentru o femeie,cand vine acasa,sa vada ca e curatenie.
Il gasesc stand pe jos,cu capul aplecat.
-Bogdan,ce ai patit?intreb eu,alergand spre el.
-M-au sunat in legatura cu job-ul.
-Da?Si ce au zis?
-Ca am avionul maine.
-Asta e minunat!am spus,luandu-l in brate.
-Nu,nu este,a zis raspicat,indepartandu-ma.
-Cum nu?
-Nu o sa fac naveta,o sa stau acolo permanent.
Am ramas masca.
-Bogdan,eu vreau sa vin cu tine!am exclamat,fiind foarte sigura pe ce zic.
-Tu stii ce inseamna asta?Inseamna ca trebuie sa renunti la toata cariera ta,sa o iei de la zero.Si poate nu se merita.
-O sa ma gandesc bine la asta.
Si voi credeti ca eu m-am gandit?Mie mi-a ramas una si buna.
-Te rog frumos,nu mai fii suparat,Bogdan.O sa gasesc eu o solutie.
Si...Eu deja stiam solutia.
A doua zi,la ora 5 dimineata,eram imbracata,cu bagajele facute.Ma duc si-i ciocan in usa:
-Buna dimineata,sefu'!
-Ce faci?
-Pai,m-am pregatit mai devreme,ca sa nu intarziem.
-Unde?
-Avem 2 bilete spre Spania,ai uitat?
-Nu ma mai duc.Nici macar nu am bagajele facute,iar la 7 trebuie sa fim la aeroport.
-Asa e.Trebuie sa fii la aeroport si o sa fii.Pentru ca ti-am facut eu bagajele.Haide,scoala-te,mananca si sa mergem.
-Nebuno.Asteapta-ma.
In jumatate de ora am fost la usa.
-Catalina?Asteapta putin,mi-am uitat ceva in camera.
-Astept.
A intrat in camera.Hainele mele erau acolo...O parte...Cele de birou.
-Ce sunt cu astea aici?Intreaba el,nalamurit.
-Am spus ca-mi las cariera in urma?Am spus.Acum,gata cu intrebarile,o sa avem timp pe drum.
-Aaaaa...Catalina?
-Da?
-Ti-ai luat haine subtiri?
-Nu...Adica,nu toate.De ce?
-Stii unde mergem?
-Atat timp cat sunt cu tine,putem merge oriunde.
-Deci,chiar nu te intereseaza unde mergem?
-Nu.Haide,sa mergem.
Pe drum,m-a intrebat de cateva ori daca sunt curioasa unde mergem...
-Bine,spune-mi!
-O sa mergem la Ibizza!
Am facut ochii mari si am ramas uimita.Nu-mi vine sa cred.Asta compenseaza faptul ca-mi las toata cariera in urma.
-Ce mai asteptam,Bogdan?Sa mergem!Abia astept sa ajung!
Desigur,i-am sarit in brate si am simtit ca-l iubesc mai mult ca niciodata.
