S-a facut dimineata.Nu va inchipuiti cat de bine este...Sa stai intins in pat,lasand briza sa te mangaie...
Ma duc langa el,sa-l iau in brate.Nu-l gasesc.Obosita pentru a-mi deschide ochii,pun pana sa vad,dar nu este.Ma dou jos din pat,stand pe marginea lui.Intre timp vine el.
-Unde te duci?
Eu intorc capul spre el,cu o fata gen:"a,poftim?"
-Vroiam sa vin la tine.
-Iti era dor de mine?
-Da,spun eu,cu un zambet de copil nevinovat,intinzand bratele spre el.
El vine langa mine si ma ia in brate.Deoarece sunt mai scunda decat el cu vreo...30cm,ma ridica si pleaca cu mine.
-Stai,unde mergem?Bogdaaaan!Sa inteleg ca nu o sa-mi raspunzi,asa-i?intreb eu,razand.
Am si uitat de locul acesta!Desi locuim langa ocean,nu am avut niciodata timp sa mergem...
-Te-ai gandit foarte bine.Dar,te-ai gandit ca eu sunt in pijamale?
-Nu-si da nimeni seama.E o rochie transparenta.
Insa,eu imi dau jos acea rochie transparenta..
MoNoLoGuL lUi BoGdAn(in gand):
"-Cum arata!E asa de delicata...E ca o papusa din portenlan.E micuta,subtire,delicata,iar parul i se varsa ca un rau peste umerii ei.Fata e senina,ochii sunt ca doua margele,iar buzele ei de culoarea piersicii sunt asa de moi...Cum nu am mai vazut la nicio fata.E asa de sensibila...Ma refer la felul cum se misca si la sufletul minunat."
-E mai bine asa,am spus,schitand un zambet.
Incep sa inaintez.El vine in urma mea,apucandu-ma de mana.Eu pasesc usor pe nisipul umed de la mal,ducandu-ma in larg.Vine in spatele meu,cuprinzandu-ma cu bratele,sarutandu-ma usor pe umar.In acel moment,m-am lasat usor sa cad,m-am lasat condusa de el.
Ma scoate usor,la mal...Nici nu stiu cand a trecut timpul.Ne asezam usor,lasand oceanul sa ne atinga putin...
El se uita la mine,eu ma uit la el.
-Catalina...Stiu ca ne cunoastem de 1 an si ceva...Si stii ca-mi esti draga,stii cat te iubesc...Eu,desi asa parea,nu am fost genul care am vrut neaparat o iubita,nu sunt genul de baiat care-si pune in minte sa se indragosteasca.Daca intalnesc acea fata...A mai fost o singura persoana care m-a facut sa ma simt minunat,dar cred ca am iubit-o prea mult si si-a batut joc de mine.Am zis ca nu o sa mai fac niciodata.Dar tu,Catalina,ma faci sa te iubesc cum nu am mai facut-o niciodata,si chiar daca incerc sa nu-mi dau toata iubirea,pentru a nu mai fii luat de prost odata,nu pot...Pur si simplu,chipul tau,limbajul corpului tau imi spune "iubeste-ma",iar eu nu pot sa refuz.Sa stii ca...Ma mai intrebam"Oare ea este ce caut eu?Este cumva o alta iluzie?".Insa,acum,singura intrebare este...Vrei sa fii sotia mea?
In acea clipa,nu am mai vazut nici inelul,doar mi-am atintit privirea asupra chipului lui,care ma implora sa nu-l refuz.
-Da!!!!!!am exclamat,luandu-l in brate,incepand sa plang de fericire,spunandu-i ca nu-l voi lasa niciodata.
