Inca mai stau pe terasa,uitandu-ma peste intregul oras...E atat de aiurea...Acum,imi lipseste...Vreau ca acum sa fie langa mine,sa stea in spatele meu,sa ma cuprinda cu bratele...De ce trebuie sa ne certam mereu?Nu prea spun nimic in fata lui cand avem conflicte,imi e frica...As putea sa-l pierd,iar eu sunt nauca fara el...M-am obisnuit ca el sa ma sprijine.
Am cazut pe ganduri...Ma gandeam la clipele frumoase si dintr-o data imi apare un zambet pe fata.Hm,se pare totusi ca mai tin la el.
Il vad!Este jos,pe malul marii,cu un trandafir rosu.Nu este floarea mea preferata,dar gestul conteaza.Ma imbrac repede si cobor.Alerg repede spre el si sar in bratele lui.Se uita la mine,ridicand din spranceana dreapta,in semn de nedumerire.Eu imi ridic privirea spre el,gen:"ce?"Ma uit spre trandafir,apoi spre el.Nu face nimic.Insa,vad o fata,alergand spre el.Se elibereaza din bratele mele,ducandu-se in ale ei...E mai frumoasa ca mine,mai inalta..Ea se uita la mine cu o privire dura,gen:"ce e cu copila asta aici?".M-am simtit asa de aiurea...Ca si cum ei sunt niste monstrii,iar eu sunt o fetita nevinovata si speriata.M-am uitat la ei,fiind extrem de speriata si am fugit.
M-am simtit inferioara.Am avut o stare de nimic.In fine,ma culc pentru a uita de toate.
A doua zi...Ma trezesc,ma intind...Ceva e ciudat.Da,patul e gol...Imi inchid ochii si-mi pun o alta perna peste cap.Ma rasucesc,iar ceva ma inteapa.Enervata,ma ridic si ma uit.Erau trandafiri.O gramada de trandafiri,printre care si un bilet.
"-Catalina,iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine.Imi cer scuze pentru toate momentele grele prin care ai trecut din cauza mea.Imi pare rau ca te las singua,insa nu pot sa te vad ca suferi,mai ales ca nu meriti.Sunt aici oricand,pentru tine.Te iubesc."
Nu am ce spune...Ma uit intruna la bilet...Imi indrept iar privirea spre trandafiri:
-Ma iubeste!
