Astazi e prima zi cand Bogdan munceste.Nu ma deranjeaza foarte tare ca munceste,ceea ce ma deranjeaza e ca stau fara el...Pentru ca nu vreau sa se faca de ras,i-am pregatit eu camasa,pantalonii,tot.
-Catalina,ma las pe mana ta.
-Daca ma luam dupa tine erai in stare sa mergi in slapi.
-E Ibizza.
-E prima zi.Trebuie sa faci o impresie buna.
-Parfum?
-Da,ai ceva impotriva?
-Poate...
-Termina cu comentariile si du-te.Te astept diseara.Pa!
-Desigur!
Ne imbratisam,iar el pleaca la munca...Va dati seama ca acasa m-am plictisit...Asa ca m-am hotarat sa ma pregatesc.Pentru ca o sa vina obosit,m-am hotarat sa fac eu cina.Va fii pe terasa...Vreau sa profit de vremea frumoasa.Am aranjat totul.Nu am pus prea multe,pentru ca nu vreau sa fie ceva pompos,insa sampania nu putea lipsi.
Aud un ciocanit.Da!Este el!Alerg spre usa,pentru ca nu am rabdare!Nici nu deschid bine si sar in bratele lui.Ma uit mai atenta...Avea ochii rosii...A intrat in casa,nespunand nimic,inafara de un "buna" din obligatie.Ma uitam nedumerita la el...
-Bogdan,pentru ca stiam ca esti obosit,m-am gandit sa fac eu de mancare.
Se uita la mine,cu o privire gen:"da,bine,lasa-ma,am treaba" si se dezbraca.Iar ma uit la el mai atent...Pe camasa lui zaresc o pata....Mi se pare ca un o imitatie proasta de parfum barbatesc mascheaza un alt miros de parfum...Si nu barbatesc...Era cam ciufulit...
-Bogdan,cum a fost azi?
-A fost foarte bine,multumesc de intrebare.
Sunt putin nedumerita...Ne asezam la masa.El se uita pe telefon,gusta putin din mancare...Parca nu poate sa se stapaneasca.Iritat si agitat se ridica,plimbandu-se prin casa.Imi e frica sa-l intreb ce se intampla.Pana la urma,imi fac curaj:
-Bogdan,te porti diferit si as vrea sa stiu ce se intampla,spun eu,punandu-ma-n fata lui.
El se uita la mine,ca si cum ar vrea sa spuna:"esti tampita?Lasa-ma in pace,nu ma mai stresa"Eu ma uit in ochii lui,ca si cum as spune:"Bogdan,spune-mi acum!"Se uita la mine si ma ocoleste.
L-am lasat in pace...
Mai tarziu,ma duc in camera lui.Stiu ca nu doarme...Desi,cand am intrat eu,mi-a intors spatele.Raman tintita langa pragul usii ceva timp.
Stand acolo,ma apuca plansul...Se aud scancete si suspine...Se ridica in capul oaselor,isi pune mainile in cap,inspira si expira cu putere,neuitandu-se la mine.Se freaca la ochi si-mi face un semn subtil sa plec.Am lasat capul in jos.Cand sa plec,ma striga.
-Catalina!Te rog sa te duci sa te culci si ne vedem maine de dimineata.
Nu mai spun nimic si plec.Va dati seama...M-am dus in camera la mine,pe balcon si am inceput sa plang.El nu a putut sa doarma din cauza scancetelor si suspinelor mele...
"-Imi pare rau,mi-as fii dorit sa ma asculti"am spus eu,plangand.
