Noptile cu el sunt de neuitat,la fel si cuvintele.Langa el ma simt ca o pana,care pluteste,dusa de un vant usor,un vant bland,dulce...placut.
Toata noaptea l-am vegheat...In fiecare moment,il pot pierde...As fii ca un copil mic...As fii doar o privire senina,o figura uitata,fara el...Buzele mele vor ingheta fara atingerea lui dulce,la fel si eu.Nu voi mai fii alintata...Nu voi mai simti mangaierea lui,care-mi desfata chipul,care ma facea sa ma desprind de pe pamant,cazand in bratele lui...Constienta ca poate disparea oricand,dar totusi asa de cufundata intr-o tacere,intr-o umbra racoroasa...
Imi intind usor mana spre chipul lui...Il ating...Nu voi lasa niciodata pe nimeni sa te atinga,sa te raneasca...Voi sta mereu langa tine...Vreau sa traiesc atat cat traiesti si tu...
In acel moment,s-a trezit.A intins usor mana spre mine,iar eu am mangaiat-o la fel...Usor...Niciun tresarit,nicio miscare...De ce am impresia ca ceva nu este bine?De ce am impresia ca te scurgi printre degetele mele?
Se ridica in capul oaselor...Eu imi ridic privirea catre el...Isi lipeste fruntea de a mea si-mi ia capul in palme.
-Te iubesc.Promite-mi ca nu o sa te schimbi si o sa ramai aceeasi fata deosebita.Esti copila minunata,imi spune,sarutandu-ma pe frunte,dandu-se jos din pat si plecand,fara sa-si ia nimic.
Am ramas cu privirea indreptata spre usa,sperand ca o sa se intoarca,tresarind la fiecare sunet...
