Zborul a fost lung...Hotelul unde ne-am cazat era pe plaja.Totul era asa de frumos,ca intr-un vis.Cand te gandesti cat l-am subestimat...Iar acum,simt ca el este baiatul de care am nevoie,el e baiatul care m-a facut sa ma schimb,el m-a sensibilizat.
Imi iau sandalele in pana si pornim spre hotel.Va dati seama,eu,obisnuita intr-o garsoniera,obisnuita sa economisesc,adaptata la conditii minime,ma trezesc intr-un hotel care pare a fii palat,cu o gramada de camere,fata de ce aveam eu,putand face ce vreau eu.Ma simt putin incomod...
-Catalina,esti obosita?ma intreaba Bogdan,putin sarcastic.
-Ti s-ar parea ciudat daca as spune ca da?
-Mereu esti obosita.
-Da...Ti se pare usor sa te plimbi de colo-n colo cu bagaje?
-Atunci stai si odihneste-te pana termin eu de aranjat.
-In mod normal nu as fii de acord,dar avand in vedere ca sunt obosita...Ma duc sa-mi fac un dus si ma urc in pat.
Intre timp,Bogdan a adormit.Intru usor in camera,pentru a nu-l trezi si ma duc pe balcon.Privelistea e minunata.Sa vezi intregul ocean la picioarele tale...Sa te gandesti de unde ai plecat si unde ai ajuns...Si toate acestea nu sunt nimic in comparatie cu briza dulce care-mi gadila tenul senin,atins de razele soarelui.
In timp ce stateam ganditoare pe balcon,invelindu-ma-ntr-un dulce vis,simt o atingere delicata pe fata...O mangaiere lina...Care coboara pana la mijloc...Ma intorc incer si-l zaresc.Nu stiu ce s-a intamplat,dar in acel moment...Am simtit ca-l cunosc din copilarie si ca mi-a fost aproape cand am avut nevoie de el...
-Ce te uiti asa pierduta?
-Ma gandeam...
-La ce?
-Ma gandeam ca esti tot ce mi-am dorit...Si la faptul ca te-am subestimat...Ma gandesc ce as fii facut fara tine...Fara tine,poate nu treceam interviul,sau poate ca...Acel an din viata mea ar fii fost plictisitor...Si nu m-as fii descoperit pe mine,partea mea sensibila...Bogdan,tu m-ai facut o alta persoana.
In acel moment m-a luat in bratele,scufundandu-ne intr-un lung sarut.
