Summertime Madness {1D F.F.}

7.

            -Ce zici de o plimbare in parc? mi-a propus Louis dupa ce mi-am terminat sucul.

            -Ar trebui sa ma duc acasa, nu vreau sa ma prinda ploaia, am zis ingrijorata.

            -Nu va ploua.

            -Esti sigur?

            -Foarte sigur.

            -Fie, atunci.

            Am ajuns in parc cam in zece minute. Tarabe cu dulciuri erau risipite peste tot in parc.

            -Vrei sa-ti cumpar ceva? m-a intrebat apropiindu-ne de una.

           -As vrea o ingheteta, dar pot sa-mi iau si eu cu banii mei, multumesc, i-am spus nelasandu-l sa protesteze.

            Apoi, dupa ce mi-am platit inghetata, mi-a spus grabind pasul:

            -Vino, vreau sa-ti arat ceva.

            M-a condus la o banca mai retrasa de langa lacul cu pesti. La orizont, ascunsa dupa acoperisurile caselor se vedea padurea. Crengile copacilor infloriti parca erau ninse. Parea un tablou facut din culori pastelate.

              -Ce priveliste uimitoare! am exclamat surprinsa.

            -Stiam ca o sa-ti placa. Imi place sa vin pe-aici des… E un loc bun de meditat. Uneori aduc chitara si incep sa compun melodii.

            A zambit dandu-si seama ca deja incepuse sa vorbeasca prea mult.

            -Cred ca este frumos aici. Peisajul te inspira, l-am incurajat eu.

            Chiar nu-mi pasa ca face parte dintr-o trupa de mare succes. Mi se pare un tip de treaba cu care poti sta de vorba civilizat. Cred ca este apreciat de multa lume…

          Am luat loc pe banca, lasand un moment de tacere sa pluteasca printre noi. Nu dupa mult timp, cerul se intuneca si incepu sa ploaie si sa tune.

             -Hum… si ziceai ca nu va ploua, l-am tachinat eu.

            El nu mi-a raspuns nimic, doar a oftat usor si m-a prins de mana, ridicandu-ma de pe banca.

            -Ar trebui sa te duc acasa… a fost raspunsul lui final.

            -Probabil.

         De-a lungul drumului spre masina, lumea se holba la mine… si nu cred ca din cauza faptului ca eram in pantaloni scurti si mancam inghetata in toiul ploii. Ma intreb ce vedeau asa de interesant la o simpla fata.

            Am scos un dardait scurt si am incercat sa ma incalzesc frecandu-mi mainile de brate. Louis s-a uitat la mine, inspectandu-ma din cap pana-n picioare, apoi s-a oprit si si-a dat geaca jos de pe el, acoperindu-ma cu ea.

            -Multumesc… Dar cred ca voi rezista inca putin pana la masina, i-am zis incercand sa i-o dau inapoi.

                -Nu, tine-o pe tine! Tu… ai mai mare nevoie de ea.

            N-am  mai insistat si m-am concentrat asupra tatuajelor lui de pe mana care ii dadeau un aer de bad boy.

            -Esti pasionat de tatuaje? l-am intrebat privindu-l in ochi.

            -Intr-un fel…

            -Care-i preferatul tau?

           -Asta, mi-a raspuns aratand spre unul care era scris cu litere de tipar.

            -„OOPS!” ? am citit cu voce tare.

         -Da, a zis privind in gol si ranjind, de parca si-ar fi adus aminte de ceva placut.