12.

153 14 3
                                    


                             *Din perspectiva Christinei (mama lui Maddy)*

       Oftand prelung mi-am scos cheile din contact. Am deschis portiera si m-am indreptat tinta spre casa.  Ma durea capul si aveam nevoie de relaxare. Asta a fost una din zilele aglomerate de la serviciu. Am deschis usa casei brusc. Inauntru domnea o liniste de mormant. Dupa ce le-am cautat pe fete in toata casa, m-am decis sa o sun pe Maddy sa vad unde s-au dus.

        -Alo? ma intampina vocea lui Maddy dupa al cincelea apel.

        -Maddy, unde sunteti? am tunat in difuzor.

        -In drum spre casa.

        -Unde, mai exact?

        Dupa o pauza, mi-a raspuns:

        -In zona mall-ului Westfield.

        Incredibil! Pe vremea asta si-a gasit sa se duca cu Anne si Rose la mall!

        -Sa veniti acasa repede. Sa nu va prinda ploaia! Ce te-a apucat sa mergi la mall cu verisoarele tale pe vremea asta!? Sa vii repede acasa! am repetat. Simteam ca explodez.

        -Suntem pe drum! Acum venim! m-a anuntat aceasta gafaind.

        -Asa sper sa si faceti! am rapsuns, vroind sa-i mai spun ceva.

        Dupa cateva secunde, s-a auzit un zgomot puternic, asemanator cu o sticla sparta, apoi cateva intreruperi de semnal si apoi linie moarta. Poate si-a scapat telefonul din greseala. Dar, dupa ce le-am auzit pe Rose si pe Anne tipand, un gand sinistru mi-a invadat  mintea: daca s-a intamplat ceva rau? Am inceput sa tip la telefon, sperand sa raspunda cineva. Dar, nimic. Intram in panica. Era numai vina mea. De ce trebuia sa ii distrag atentia? Un sunet infundat de sirene se auzea la telefon. Am inchis si am inceput sa alerg catre masina, vroind sa ajung la Maddy. Dar m-am intors observand ca mi-am uitat cheile. Intr-un final, am pornit. Conduceam precum ar fi venit sfarsitul lumii. Era sa derapez pe soseaua uda de cateva ori. Dar nu asta imi pasa acum. Fiica mea avea nevoie de mine.  M-am oprit unde am vazut lumea adunata in cerc. Am coborat din masina si m-am dus acolo. Am inceput sa imping lumea, incercand sa ajung in fata. Urmarind privirile lor, am dat cu ochii de o fata tanara, cu parul incalcit si cu ochii inchisi, care zacea pe asfalt. In fior m-a cuprins cand am identificat-o. Era Maddy. Da. Ea era. Le-am vazut pe gemene plangand langa.  Un medic a  sarit din ambulanta si a indrumat lumea sa se indeparteze. Acesta a pus-o pe Maddy pe traga si a urcat-o in masina. M-am indreptat spre el.

        -N-nu va s-suparati. Eu sunt mama ei. Iar ele sunt verisoarele acesteia, am spus, aratand spre fete. Ne puteti lua si pe noi?

        -Imi pare rau, dar nu ne este permis sa luam persoane stranie. Puteti, insa, sa ne urmariti ambulanta pana la spital, mi-a raspuns acesta, inchizand usa.

        Le-am luat pe Anne si pe Rose de mana si le-am dus la masina. Am incercat sa ma tin dupa ambulanta si sa nu o pierd. Peste cateva minute, am ajuns la spital.

_____________________________________________

Si dupa un capitol lung vine si unul scurt, nu? :)) Multumesc pentru voturi, lecturi si comentarii ! :D

Summertime Madness {1D F.F.}Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum