1.

296 13 2
                                    

           Telefonul imi vibreaza insistent in buzunarul de la geaca: ma anunta ca am primit un mesaj.

            “In 5 minute. La cafeneaua de la colt. – Em’. Xx”

            Vremea de afara nu imi prea inspira incredere. Dar era Em’. Trebuie sa fii la datorie cand te cheama.

            Imi iau conversii si o gentuta si dau sa plec din casa.

            -Mama, ma duc sa ma intalnesc cu Emily.

            -Ok. Ia-mi te rog si un pliculet de zahar vanilat. Voi face o prajitura pentru invitati, mi-a strigat din bucatarie.

             Mda.. era sa uit… Maine dimineata vor veni verisorii mei din Canada sa ne viziteze..  yay! ce durere pe mine…

             Cobor scarile si deschid usa. Trotuarul era plin de oameni care se ascundeau sub umbrele uriase. Imi pun gluga pe cap si trec strada spre magazinul de unde trebuia sa-i cumpar mamei zahar vanilat.

             Apoi merg de-a lungul bulevardului si o iau pe prima alee din dreapta. Dupa cateva minute de mers, observ ca m-am pierdut. Rahat. Urasc Londra, urasc faptul ca a trebuit sa ma mut aici!

             Asa ca ma intorc din drum cu pasi mari, ocolind baltile din asfalt. Era mai bine in Franta. Mult mai bine…

             Cand sa ajung intr-un final la cafenea unde ma astepta de aproape mai bine de 10 minute cea mai buna prietena a mea, ma trezesc uda din cap pana-n picioare..

             Iata ce s-a intamplat mai pe scurt: un bou mai bou decat toti boii a calcat cu masina lui intr-o balta si m-a stropit cu apa.

             Fereastra de la sofer s-a deschis incet si un baiat cam de varsta mea ma privea de dupa geam.

             -Scuze, nu te-am vazut, a spus el pe un ton pe care nu te puteai enerva.

             -Multa lume nu ma observa, am raspuns trista.

             -Chiar n-a fost cu intentie, a insistat el.

            Am meditat mult asupra fetei lui. Mi se parea familiara. Oare sa fie ochii albastri de care nu te mai puteai desparti sau parul castaniu care stralucea in lumina?… Mi-am dat seama ca daca ma mai uitam mult la el, il voi speria. Asa ca am scos un pufait si am intrat in cafenea, cu gandul la el. Incercam sa-mi dau seama de unde il cunosc….  

Summertime Madness {1D F.F.}Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum