Summertime Madness {1D F.F.}

3.

        Am ajuns acasa trantind usa dupa mine. Mi-am lasat gentuta in cuier si mi-am luat papucii de casa cu ursuleti. Ocolind privirea curioasa a mamei, urc la etaj. Indata ajunsa in camera mea, imi dau jos bluza uda si raman in halat de baie. M-am intins pe pat oftand.     

     “O baie... O baie calda imi va face mai bine.” m-am gandit.

        Am dat drumul la robinet asteptand sa se umple cada. Razele soarelui intrau prin fereastra anuntand amurgul. Gandul imi fuge din nou la acel baiat misterios, dar incerc sa-l inlatur, sa-l pun in cosul de reciclare al mintii mele.

       Aburi usori pluteau prin camera. Am si uitat de baie. Verificand daca apa este potrivit de calda, am intrat in vana. Mmm… Caldura m-a relaxat si m-am simtit din nou sigura pe mine. Acum trebuia sa clarific lucrurile. Mi-am luat telefonul si am sunat-o pe Em’.

           -Alo-o?

           -Alo? s-a auzit o voce ragusita pe cealalta parte a firului.

           -Buna, Em’.

           -Buna.

          Nu era o convorbire la fel ca celelalte… parea mai seaca.

           -Scuze.

           -Poftim?

           -Am spus scuze! Nu vroiam sa fiu atat de neintelegatoare…

           -Aham… Acum observi cat de rau te-ai comportat?

           -Mda… Am o procesare mai lenta… Deci ma ierti?

       -Puteai sa ma saluti macar atunci cand ai plecat… Dar totusi… Scuzele iti sunt acceptate.

           Am zambit, usurata. In sfarsit un lucru bun pe ziua de azi.

            -Prietene din nou?

            -Cam asa ceva! urmat de un raset ca de copil.

           Cineva bate la usa de la baie. Cine putea fi?

          -Em’, ar trebui sa inchid acum, ma cauta cineva. Drum bun pe maine. Papa!

            -Okay si multumesc. Pa-a!

           Apoi catre vizitatorul de dupa usa: “Da?”