o carte în aşteptare| h.s.

❝ A room without books is like a body without a soul. ❞

"Cine sunt eu? Numele meu este Harry. Am 19 ani. Nu am prieteni; sunt singur. Poate, dar nu mă simt niciodată mai fericit decât atunci când citesc. 

Plouă. Mereu ploaia mă liniştea. Ştii, când eram mic, obişnuiam să stau la fereastră pentru a privi picăturile mici şi dese ce cad din cer. De obicei aveam o cană de ciocolată caldă în faţă şi jurnalul. Iar atunci când mă speriam de tunete sau fulgere, mama mă liniştea. Îmi lipseşte. Ne-am îndepărtat, şi nu ştiu de ce. Mi-e dor de ea. Mi-e dor de sora mea. Cândva eram nedespărţiţi, dar acum abia dacă mai vorbim. Cred că asta s-a întâmplat de când m-am mutat singur. Obişnuiau să vină împreună în vizită, uneori şi cu tatăl meu, dar apoi vizitele s-au rărit până am ajuns aici. Primesc câte un telefon, atunci când îşi amintesc de mine. Poate sunt eu de vină, poate nu trebuia să plec de lângă ele, poate eu le-am îndepărtat. Şi mă întreb uneori, de ce nu le sun? De ce nu le vizitez? De ce nu le trimit o scrisoare? Ştiu cât de mult îi plăcea mamei să primească scrisori, mai ales în tinereţe. Ştiu asta pentru că mi-a spus.

Obişnuia să-mi povestească despre iubirile ei din tinereţe, cei trei bărbaţi ce-i trimiteau mereu scrisori şi flori. Fiecare dintre ei voiau să o cucerească şi, ştiind că ea este de modă veche, îi compuneau poezii de dragoste şi le aşterneau pe hârtie ca mai apoi să i le trimită. Cred că tu eşti prima şi probabil, singura persoană căreia i-am spus asta. Ştii? Îţi voi mai spune un secret. Vino mai aproape! Aşa. Acum îţi voi spune. Ei bine, să nu te râzi. Adevărul este că... şi eu sunt de modă veche. Aşa că, dacă vei primi o scrisoare de la mine, o floare, o poezie, să ştii că m-ai cucerit. Dar pentru asta mai aia nevoie de ceva. Ştii citatul ăla ❝ A room without books is like a body without a soul. ❞ ? De asta ai nevoie; de cărţi. Şi atunci, voi fi al tău; doar al tău. Doar al tău. Harry xx"

— Wow, şopteşte Isabelle, citind din nou rândurile. 

Era în aceeaşi librărie, singură de data aceasta. Îl văzu. El era acolo, citind o carte. Era atât de fascinant, nefăcând altceva decât să-şi umble ochii pe acele foi, umezindu-şi din când în când buzele, îndepărtându-şi buclele de pe frunte. Şi el o văzuse, căci privirile li se intersectaseră. Isabelle se întoarse spre raft, cu spatele la el, iar acesta avu timp să o privească. Avea forme frumoase, nu era nici prea slabă, nici prea grasă; era perfectă. Perfectă pentru el. Dar îi era prea ruşine să meargă şi să vorbească cu ea. Nu îi observase cartea din mână, şi nici nu îl interesa. Voia doar să o privească, poate voia să o sărute. Oftă. Poate că ea nu e atrasă de el. E în zadar.

Isabelle luă cartea şi o strânse la piept, mergând spre tejghea. Aceeaşi doamnă de ieri era acolo, citea o carte. Probabil aceeaşi carte. O privi curioasă. Isabelle îşi umezi buzele şi puse cartea pe masă.

— Mă scuzaţi, spuse, dar aş vrea să ştiu cine este băiatul ce a scris rândurile astea. Numele lui este Harry.

— Scuze dragă, dar nu îţi pot spune, informaţiile sunt confidenţiale.

— Vă rog, speră ea, chiar vreau să ştiu! Este... este important.

— Îmi pare rău, dar-

— Vă rog! ochii ei străluceau acum, de parcă era pe cale să plângă.

— Prea bine. Numele lui este Harry Styles. Este acel băiat! luă urma degetului şi ochii i se măriră când îl văzu.

El era. Băiatul pe care îl plăcea era cel care îşi destăinuise câteva secrete, ei. Evident, putea fi altcineva. Putea veni altă fată, poate chiar alt băiat. Dar poate a fost predestinat ca ea să citească aia! Păcat doar că Isabelle nu crede în destin.

Poate ar trebuie să merg la ea. Să o invit în oraş. Măcar să mă prezint. Să-i spun ceva! Harry o privi cu atenţie pe fată, gândindu-se ce să facă. De când devenise atât de ruşinos? O văzu aşezându-se la o masă, faţă în faţă cu el. Îşi ridică privirea spre el. O privi în ochi. Era atât de frumoasă. Rămase fascinat de chipul ei. Îi studie cu atenţie trăsăturile. Nu-şi putea lua ochii de la ea. Îşi muşcă buza şi lăsă capul în jos. Văzu culoare în obrajii ei. Îi plăcea asta. Îi plăcea de ea. Mult.