o carte în aşteptare| h.s.

❝ Never trust a man who can dance. ❞

"Îl văzusem de multe ori pe acest băiat. Îmi plăcea de el şi crezusem că poate şi el mă place. Dar m-am înşelat. Şi nu ştiu de ce plâng acum, nu e ca şi cum ar fi al meu. Doar că, inima mi s-a zdrobit când l-am văzut sărutându-se cu o fată. Avea păr roşcat. Era mult mai frumoasă ca mine; era perfectă. Iar eu eram acolo... cu prietenii mei, într-o rochie neagră şi machiată foarte natural, cu părul prins, ignorând toate privirile ce îmi erau adresate. Am fost invitată la dans de către mulţi băieţi, dar nu am acceptat. Presupun că l-am aşteptat pe el să mă observe şi să mă ia la dans. Dar m-am înşelat.

I-am văzut dansând când eram singură la masă. Asta mi-a adus aminte de citatul ❝ Never trust a man who can dance. ❞ , ce l-am citit în Fifty Shades of Grey. Poate Ana avea dreptate. Nu cred că ar trebui să am încredere în el. 

Dar dacă ar intra acum pe uşa aia şi ar veni la mine, cerându-mi prietenia? Aş accepta, nu-i aşa? Pentru că-mi place prea mult de el ca să pot să-l ignor. Dar mă tem că, acest "îl plac" se va transforma foarte repede în "îl iubesc". Ceea ce e o prostie, pentru că nici nu-l cunosc pe acest tip. Îi cunosc doar numele. Şi aş fi putut să mă interesez despre el, dar nu am făcut-o. Pentru că îl urăsc. Atât de mult încât îl iubesc, ceea ce nu are niciun sens. Dar sper ca tu să simţi la fel şi să mă înţelegi. Hope xx" 

Normal că o înţelegea, căci el simţea la fel. O plăcea pe Hope, dar o plăcea şi pe fata ce o vede în fiecare zi la librărie. Uneori se întreabă dacă vine aici ca să-şi petreacă timpul singură. Poate nu se simţea bine în compania prietenilor, poate doar voia să-şi petreacă zilele în compania unei cărţi bune. 

Aseară fusese o petrecere; petrecerea dată în cinstea celor ce au terminat liceul cu brio. El fusese acolo, cu o fată. O fată roşcată cu ochii albaştri. Dar ochii ei nu semănau deloc cu ai fetei pe care o plăcea. Ochii ei erau reci, pe când ai Isabellei, erau superbi; calzi, plini de blândeţe, de bucurie. Şi nu fusese fericit de compania roşcatei. Ea se urcase, la propriu, pe el, fără ca măcar el să poată protesta. Dar fusese doar o noapte, iar asta nu se va mai repeta.

Totuşi, un gând nu-i dădea pace. În grupul Isabellei auzise numele acesta, Hope. Iar ea, fusese prezentă la petrecere. Atât ea, cât şi Hope. Amândouă. Ceea ce înseamnă că Hope e prietena lui Isabelle. 

— Hei, Harry!

Îşi ridică privirea şi-l văzu pe Niall. Îl ura acum, dar nu era vina lui. Era normal ca Isabelle să atragă mulţi băieţi şi, spre deosebire de el, ei aveau curajul să vorbească cu ea; ba chiar s-o invite în oraş. Aşa cum făcuse şi Niall. Nu îl putea judeca, dar pur şi simplu îl considera un... duşman. Concurenţa. Şi, bineînţeles, el nu avea de unde şti că lui îi place de ea, aşa că era normal să o bage în seamă. 

— Hei, Niall. Deci, cum a fost aseară? era prea curios, trebuia să-l intrebe.

— Păi, da... oftă. A fost bine, dar... doar atât.

— Ce vrea să însemne asta?

— Înseamnă că, nu va fi o a doua întâlnire. Harry, tipa asta e drăguţă. E frumoasă. E inteligentă. E perfectă! Dar la naiba, îi place de alt băiat, şi nu vrea să iasă cu altcineva decât el.

Harry răsuflă uşurat. Dar avea acum alt motiv să se îngrijoreze: ea e îndrăgostită de cineva; de altcineva.

— Şi chestia e că... el nu ştie. Isabelle crede că el este cu altcineva.

— Isabelle? întrebă el confuz. Nu îi ştia numele. Până acum.

Niall aprobă uşor, aşezându-se. Dar ceea ce nu ştii tu este că Isabelle mi-a spus despre Hope. Ea este Hope, fata pe care o placi. Aparent, Harry, tu placi una şi aceeaşi persoană. Iar ea te place înapoi. Se pare însă, că Niall nu îi poate spune asta. El i-a promis Isabellei, şi nu îşi va încălca promisiunea. Dar trebuia să facă ceva, să-i dea un indiciu, să-l împingă de la spate ca să-i descopere secretul Isabellei.

— Harry, această Hope... poate este mai aproape de tine mai mult decât crezi. Poate este chiar sub nasul tău şi nu îţi dai seama. Haide, eşti inteligent, trebuie să-ţi dai seama cine e!

Doar atât putu să-i spună. Speră că o va căuta, ca să-şi dea seama de cine este el îndrăgostit. Şi ştia asta, ştia că e îndrăgostit. Vedea mereu cum i se lumina chipul când auzea numele, cum ochii îi străluceau. 

— Harry, te-ai îndrăgostit.

— Ce? Asta e o prostie!

— Păi, nu e cam acelaşi lucru? îi făcu din ochi şi plecă.

* Deci, asta e. scuze de întârziere. până data viitoare! *