o carte în aşteptare| h.s.

❝ Iar când te sărut, cinci bătăi în plus pe minut. ❞

Cineva bate la uşă. Cu mâinile pline de făină şi cu un şorţ roz legat în jurul şoldurilor, fugi să deschidă uşa din faţă. Era băiatul cu păr creţ — Harry. O privi cu ochi mari şi întunecaţi, apoi îi apucă faţa în palme şi o trase spre buzele lui. Deşi reţinută la început, Isabelle îl sărută înapoi după ce îşi dădu seama că se întâmplă. Dar atâtea întrebări îi năvăliră în minte — De unde ştie cine sunt? De unde ştie unde stau? Ştie că eu sunt Hope? Mă place la fel de mult cum îl plac şi eu? Îi prinse şoldurile şi o trase spre el, iar degetele ei murdare s-au încâlcit în părul lui, nepăsându-i că-i pătează buclele şatene. Apoi, s-au despărţit brusc, cu frunţile lipite. Amândoi respirau greoi. Îşi deschise ochii şi-i privi marea de smarald.

— La naiba Isabelle, voiam să fac asta încă de când te-am văzut pentru prima dată! Eu te iu-

Dar apoi totul s-a transformat într-un nor de praf şi ea se trezi singură în pat, respirând sacadat. 

"Ştii, nu cred că ţi-am zis vreodată, dar am o prietenă într-o ţară frumoasă, România (acum mă laud cu ţara mea) ce mi-a spus odată despre o veche trupă numită Vama Veche. Am ascultat multe melodii care mi-au făcut inima să tresalte. Erau, probabil, simple dar versurile erau uşoare şi geniale. Şi ştiu că versurile sunt în română, dar după ce am văzut traducerea în engleză, le-am învăţat — şi nu-ţi închipui cât de greu a fost! Acum cred că am devenit fanul numărul unu al trupei!

Dar probabil că şi prietena mea, Diana (cu speşăl dedicheişăn pt Diana Dudii), este o fană la fel de mare a trupei. Ştii care este versul meu preferat? Şi acum te gândeşti că nu pot să aleg, şi chiar nu pot, dar la majoratul meu am petrecut pe melodia "18 ani" al acestei trupe. ❝ Iar când te sărut, cinci bătăi în plus pe minut. ❞  — probabil versul care mi-a făcut inima să o ia la goană, deşi ştiu că nu am avut multe experienţe cu băieţii, dar pur si şimplu... mi-a plăcut!

Te sfătuiesc cu mare drag să cauţi această trupă şi să asculţi câteva melodii, căci merită — indiferent dacă înţelegi versurile sau nu, haha. Hope xx" 

Deblocându-şi telefonul, intră pe Youtube şi căută acea trupă care o făcea pe Hope să suspine. Şi avusese dreptate, melodiile lor fie te linişteau — "Vama Veche", "V.S.T", "Epilog" — fie te amuzau şi îţi aduceau o stare de bine — "Nu am chef azi", "18 ani", "Perfect fără tine". Şi recunoaşte, sunt melodii vechi dar atât de frumoase! Melodii care i-au reamintit vremuri, vremuri frumoase...

Se ridică brusc de la masă, cuprins de o îndrăzneală nemaivăzută până atunci, şi păşi spre ea. 

— Isabelle?

Îşi ridică privirea şi ochii i se măriră de confuzie şi uimire. Dădu din cap iar el se aşeză la masa ei. Isabelle puse semnul de carte în dreptul paginii la care a rămas şi închise cartea, îndreptându-şi toată atenţia spre băiatul cu păr creţ.

— Sunt Harry!

Ea râse, făcându-l confuz pe Harry. Evident, el nu ştia ca Isabelle îi cunoaşte numele, de aceea se prezintă. Şi apoi începură să vorbească şi să se cunoască. Minutele treceau şi treceau, oamenii venind şi plecând, dar ei rămânând acolo împreună, vorbind şi râzând.

— Oh, Niall!

Harry îşi luă la revedere de la prietenii lui şi plecă spre casă, în timp ce Niall îi luă locul la masa Isabellei.

— AI vorbit cu el? o întrebă curios.

— Da, dar nu i-am spus nimic legat de scrisori. Doar ne-am cunoscut mai bine, ridică din umeri. A fost okay, am vorbit şi am râs şi... e drăguţ! zâmbi larg.

Niall dădu din cap şi luă o gură din sucul lui de mere.

— Niall, trebuie să-ţi spun ceva... Ăh, azi-noapte l-am visat.

— Şi?

— Şi l-am visat în faţa uşii mele... şi apoi m-a sărutat. Şi mi-a spus că mă iubeşte, dar apoi totul a dispărut. A fost aşa, ăh, ciudat! 

El râse.

— Te-ai îndrăgostit, şi tu o ştii.

— Da, dar asta e o prostie!

— Păi, nu e cam acelaşi lucru? 

*Ştiu că e ciudat că am adus aminte de Vama Veche, dar zilele astea am ascultat melodiile lor şi mi-am amintit de vremurile bune, şi dacă tot nu am avut altă idee... Şi ştiu că zilele astea am fost cam absentă şi aţi aşteptat cam mult timp continuarea, şi poate că nu e aşa cum speraţi, dar am dat tot ce am putut mai bun din mine. Aş fi avut altă idee, dar apoi povestea se termina mult mai repede decât vreau, şi încă nu sunt pregătită să o termin, haha. Okay, până data viitoare, poate treceţi cu un ochi pe la prolog-ul noii poveşti, ştiu că e puţin dar povestea promite multe. Okay, bye! [SPEŞĂL DEDICHEIŞĂN FOR MAI BIUTIFUL LITĂL SISTĂR, DIANA!]*