mastermind | taekook RO

Capitolul 1

Sunetul respiraţiei sale răsuna în liniştea nopţii, strada pe care mergea cu paşi rapizi fiind de mult părăsită de către locuitorii ei din cauza orei mult prea târzii. Cu toate acestea, pentru el era momentul perfect pentru a acţiona. Din acea cauză Jeon Jungkook se afla într-o zi de şcoală pe o strada pustie la ora 3 dimineaţa. Vântul adia, aducând cu el curenţi de aer rece care îl făceau pe adolescent să tremure. Nu suportase niciodată vremea rece, dar cu toate acestea, ajunsese să lucreze noaptea, atunci când totul îngheţa. Nu ştia încă cum de ajunsese tocmai el să lucreze într-un domeniu atât de întunecat şi periculos, însă nu avea de ales. Avea deja un picior în groapă, deci putea foarte uşor să pice cu totul în ea. Jungkook a realizat, în timp ce păşea rapid pe stradă, că tocmai asta făcea urmând acea misiune. De ce o acceptase? Mult mai important, de ce nu era în faţa calculatorului său aşa cum ar fi trebuit? Oh, da, profilul său specifica că poate accepta şi misiuni nocturne doar dacă nu implică o treabă murdară cum ar fi crimele sau furturile. Ironic din moment ce el urma să realizeze una dintre acele două fapte.

-Chiar ar trebui să fiu acasă acum, gh.

Şoapta lui a răsunat într-un mod agresiv pe strada pustie, creând un ecou care îi putea distruge misiunea forte uşor. Băiatul şi-a lipit palma de frunte, icnind din cauza durerii pe care şi-a provocat-o singur, dar continuând să meargă. Pentru un geniu în domeniul ciberneticii, el era cu siguranţă destul de idiot.

-Ai ajuns?

Pentru un moment, băiatul a fost confuz din cauza vocii obosite care îi răsuna în urechi, însă realizarea l-a lovit peste faţa atunci când degetele i s-au lipit de materialul căştii din urechea sa. Uitase complet de prezenţa acelui obiect acolo, fiindcă nu îl mai folosise de mult timp.

-La naiba, Suga, nu poţi fii mai discret? Băiatul a şoptit iritat, paşii lui grăbiţi devenind din ce în mai lenţi.

-Scuză-mi indiscreţia, domnule "hai să ţip ca o fată în mijlocul străzii la ora 3 dimineaţa".

-În primul rând, nu ţip ca o fată şi, în al doilea rând, am treabă, deci ce vrei?

Un oftat obosit şi probabil plin de lene a fost auzit în următoarele secunde făcându-l pe băiat să ofteze la rândul lui din cauza "aproximativ partenerului" său. Nu erau parteneri, dar Suga uneori se implica în treburile sale fără să îi spună doar fiindcă se plictisea de unul singur în locul pe care îl numea casă.

-Te-aş putea lăsa să fii prins în mijlocul unei bătăi dintre gang-uri sau aş putea să îţi spun pe ce stradă să mergi ca să eviţi acea bătaie. Cred că aleg a doua variantă din moment ce-

-Spune odată numele străzii.

-Oh, faimosul J a îmceput să dea ordine.

Băiatul numit J a râs amar, urmând strada pe care partenerul său i-o dictase atent. J se simţea puţin indignat din cauza apelului brusc, însă îi era de asemenea şi recunoscător lui Suga, fiindcă o luptă între zeci de persoane chiar nu ar fi fost potrivită în acel moment. Nu când ţinta pe care o urmărea se îndepărta de casă cu paşi rapizi, mult prea rapizi, spre locul pe care el îl evita. J şi-a închis telefonul, având grijă să păstreze aplicaţia de localizare pornită, apoi a început să alerge spre strada opusă.

-Alo, ce naiba faci? Mi-am irosit 10 minute din preţiosul meu timp ca să te salvez, deci întoarce-te înapoi!

-Suga, sunt 99.9% sigur că eşti un om bătrân care foloseşte un modificator de voce, deci nu îmi vorbi mie despre viaţă sau timp și lasă-mă să îmi termin misiunea.

Băiatul a continuat să alerge, ignorând vocea nervoasă care îi răsuna în urechi, ameninţându-i viaţa şi colecţia de jocuri video. J nu îl cunoştea pe Suga, ambele nume fiind doar apelative pe care le creaseră pentru profilurile postate pe Dark Web, însă comportamentul său îl făcea să pară destul de bătrân şi iritat de orice, aşa că J şi-l imagina de cele mai multe ori ca fiind un moş în vârstă de 50 de ani care lucrase în bazele de la Pentagon, iar acum trăia într-o clădire părăsită, hrănindu-se doar cu apă şi mâncare congelată. Da, adolescentul avea o minte destul de inventivă, însă în momente ca acela, J aprecia foarte mult abilitatea de a se descurca în situaţii critice, cum ar fi prezenţa unui cetăţean la câţiva metri depărtare de victima sa.