mastermind | taekook RO

Capitolul 23

Needitat. Un filler plin de fluff

♡

Jungkook nu se aşteptase ca Taehyung să se poarte diferit, era chiar destul de sigur că băiatul uitase ceea ce se întâmplase, chiar dacă mintea lui Jungkook era focusată doar pe acele momente. Încă erau în maşină, mergând spre locuri pe care doar Taehyung le cunoştea, Jungkook aşteptând în timp ce citea noile mesaje primite pe profilul său. Era concentrat pe o misiune destul de interesantă atunci când telefonul i-a fost smuls din mână, ochii îndreptându-i-se spre băiatul de lângă el, care privea ecranul telefonului curios.

—Să furi documente din sediul poliţiei? Jungkook, tatăl meu te-ar putea prinde.

Jungkook şi-a întins braţul pentru a-şi recupera telefonul, iar Taehyung i-a aruncat o privire ofensată atunci când s-a întins peste el în timp ce conducea.

—Da, Taehyung, nu e ca şi când nu am mai intrat în biroul lui de vreo 10 ori.

Taehyung a chicotit, apoi a apăsat nervos pe volan când o maşină i-a tăiat calea.

—Ah, da, uitasem că marele J nu e speriat de nimeni.

—Nu m-ai speriat tu deci nicio şansă.

Taehyung a chicotit, iar Jungkook l-a privit cu coada ochiului, observând că acesta zâmbea, obrajii fiindu-i pătaţi de o nuanţă rozalie. Un zâmbet viclean s-a întipărit pe chipul lui, iar ochii i-au coborât din nou spre ecran.

—Ai de gând să accepţi?

—Nu. Voi încerca să iau o pauză.

Băiatul de lângă el a aprobat lung, apoi a întors din nou maşina, ceea ce i-a atras atenţia lui Jungkook.

—Unde mergem până la urmă?

Jungkook şi-a aşezat telefonul în buzunar, apoi şi-a aranjat părul, rotindu-şi apoi privirea spre Taehyung. Acesta zâmbea, iar Jungkook s-a lăsat fascinat de profilul său.

—Începem o aventură! De fapt, nu ştiu.

—Ce? Cum adică nu ştii? Păreai aşa hotărât pe direcţiile tale.

Taehyung a chicotit vinovat, iar Jungkook a oftat.

—Viaţa mea e lipsită de adrenalină, ok? Suprinde-mă cu ceva, J.

Zâmbetul lui Jungkook a apărut din nou, ochii îndreptându-i-se spre Taehyung, care era concentrat pe maşinile din faţa lui.

—J, huh?

Taehyung l-a privit pentru câteva secunde, iar Jungkook a râs. Şi-a ridicat privirea spre parbriz, observând că erau aproape de un parc.

—Opreşte în apropiere.

Taehyung l-a ascultat, parcând în faţa parcului, apoi coborând din maşină în timp ce se plângea de bărbatul care aproape că îl lovise. Jungkook s-a dat şi el jos, ridicându-şi mânecile hanoracului doar din cauza instinctului atunci când zgomotul din jur l-a întâmpinat. A tras aer în piept, apoi s-a rotit spre Taehyung, care rămăsese blocat pe loc.

—Uh, cât de diferit arăţi. Nu e de mirare că nu mi-am dat seama din timp.

Taehyung s-a apropiat de el, iar Jungkook a tresărit surprins atunci când degetele lui i s-au încolăcit în jurul încheieturii, trăgându-l spre intrarea parcului.

—Haide, a sosit momentul să te vă în acţiune.

—Uhm, de fapt nu cred că e o idee bună să fac ceva cu toţi copiii aceştia în jur.