mastermind | taekook RO

Capitolul 24

Aţi părut dezamăgiţi de lipsa de interacţiune dintre ei, aşa că....

♡

Aventura celor doi s-a terminat atunci când Taehyung l-a lăsat pe Jungkook în faţa clădirii în care locuia, acesta nevrând să coboare pentru câteva secunde din cauza gândurilor din mintea sa.

—Ştii, eu ar fi trebuit să conduc de fapt.

—Atunci fă asta data viitoare.

Jungkook şi-a rotit privirea spre Taehyung, observând că acesta zâmbea slab către el, ceea ce i-a adus şi lui un zâmbet diavolesc pe buze. Poate că nu se simţise atras de cineva până în acel moment, dar faptul că Taehyung, care îşi dorise să afle cine era, îl privea aşa chiar dacă ştiuse de mult timp că el era J, l-a făcut pe Jungkook să îşi întindă trupul în faţă, surprinzându-l pe Taehyung atunci când şi-a lipit buzele de ale sale. Când s-a îndepărtat, băiatul din faţa lui avea ochii mari şi obrajii roşi, iar Jungkook a râs.

—Ei, pe data viitoare.

♡

Aşa cum a promis, Jungkook a apărut a doua zi cu motocicleta sa, ceea ce a lăsat destul de mulţi adolescenţi şocaţi din moment ce el era catalogat ca fiind un tocilar. Rămăsese la hanoracele sale largi, dar adăugase şi câteva urme ale stilului lui propriu în ţinută, purtând o jachetă de piele şi pantaloni mult prea strămţi. Jungkook nu era sigur că aceea era alegerea corectă, dar era sigur că acei agenţi nu aveau nicio dovadă care putea arăta că Jeon Jungkook era J, deci de ce se mai ascundea? Cu acele gânduri în minte, Jungkook a intrat în şcoală şi a fost imediat întâmpinat de vocea puternică a lui Jimin.

—Jeon Jungkook, treci aici!

Prietenul lui stătea lângă dulapul său, iar Jungkook a zâmbit când a observat expresia uimită a acestuia, dar şi privirea sceptică a băiatului din spatele său. Yoongi era cu siguranţă mai surprins decât Jimin, fiindcă una dintre sprâncene era ridicată şi tremura. Jungkook şi-a lipit umărul de dulapurile metalice, apoi şi-a ridiat braţele la piept, ridicând o sprânceană atunci când Jimin a pufnit.

—Ce crezi că faci?

Yoongi a fost cel care vorbise din spatele lui Jimin, ceea ce i-a adus un zâmbet slab pe buze lui Jungkook. Şi-a coborât privirea spre cei doi, observând că braţul lui Yoongi era proptit pe talia lui Jimin. Jungkook era destul de sigur că până în acel moment Jimin deja ştia cine erau ei, dar a hotărât să întrebe oricum.

—Ştie?

Băiatul cu păr roz şi-a dat ochii peste cap, apoi şi-a închis dulapul înainte de a se întoarce spre Jungkook.

—Normal că ştiu, geniule. Nu sunteţi foarte subtili, mai ales tu Jeon. De ce arăţi aşa?

Jungkook era pe cale să răspundă, dar a fost întrerup de un braţ care i s-a aşezat pe umeri cu greutate. Când şi-a rotit privirea Taehyung era lângă el, privindu-l cu un zâmbet pe buze. Jungkook a zâmbit apoi şi-a aşezat braţul în jurul taliei sale, surprinzându-l pe băiat. Taehyung a inspirat, apoi şi-a îndreptat din nou privirea spre Yoongi şi Jimin, iar Jungkook l-a urmat chicotind, fiindcă Taehyung era din nou roşu.

—Ca să vă răspund la întrebare, arată aşa pentru că e Jungkook. El e Jungkook, nu imaginea pe care a folosit-o până acum. Cred ca a sosit momentul ca el să fie real.

Jungkook a rămas uimit de cuvintele lui Taehyung, schiţând un mic zâmbet atunci când acesta l-a lovit cu cotul în timp ce îşi cobora braţul de pe umerii săi. Jungkook şi-a strâns propriul braţ în jurul taliei doar pentru a-i da de înţeles lui Taehyung că nu urma să îi dea drumul, apoi şi-a întors din nou atenţia spre Yoongi şi Jimin. Partenerul lui zâmbea slab, iar Jungkook a înţeles privirea şi cuvintele din ochii lui fără ca acestea să fie pronunţate. Jimin, pe de altă parte, era gata să îl lovească, iar Jungkook s-a ferit, fiind nevoit să se depărteze de lângă Taehyung.