Cand sufletul tau este vanat

Ești un mostru

Cu greu reușesc sa îl pun în pat și să-l schimb, nu știu de ce fac asta pentru cel care mi-a distrus viata, m-a despărțit de cei pe care îi iubesc. M-a torturat fără mila, mi-a spus cuvinte grele și cel mai rău îi port copilul. Nu am nimic cu micuțul deja m-am atașat de el dar îmi este frica, sa nu ajungă un monstru ca tatăl său. Sau cea mai mare frica a mea este sa nu ma omoare la naștere.
Vad o mana care îmi șterge lacrimile, ciudat nici nu mi-am dat seama că plâng. Îmi ridic capul sa vad cine mi-a șters lacrimile și când ma uit în fata mea stătea el. Atunci tresar și ma dau mai în spate uitându-mă în jos.
Atunci îl vad pe acesta cum se așează pe marginea patului și îmi face semn și mie sa ma așez.
Cu pași mici și cu teama care îmi pulsa în vene, ma așez lângă acesta.
Acesta ma întoarce cu fata la el.
-Rege...
-Shh...nu strica momentul, ma doare capul. Și nu am chef sa te bat iar asa ca mai bine taci.
Tac și stau cuminte lângă acesta
dar purtarea sa dea seara ma macină.Cu toate ca mi-a făcut atatea dar nu l-am văzut niciodată cu sânge la gura și duhnind a alcool.Se apropie ușor de mine,și parca mă invită cu mana lui masivă să stau cu capul pe pieptul său.Cand pielea mea face contact cu toracele lui,frica mi se induce mai adânc în corp.Parca limba mea ma gâdila mai tare să îl întreb ce a avut aseară.
-Întreabă-mă,nu-ți mai încarca căpșorul că-mi dai și mai multe dureri de cap.
-Ce?
- Ce te miri atât?Am umblat puțin prin mintea ta,îmi spune acesta calm. Sar ca arsa de pe pieptul sau și încep sa țip.
-Tu ești prost? Cum să-mi citești gândurile?
Când îmi dau seama ce am spus ma dau în spate cu frica uitându-mă la el și vad ca ochii lui au devenit roșii ca aseară. Acel rosu ca sângele care îmi aduce o groaza puternica fata de el.
În următorul moment îl vad în fata mea.
-Damon liniștete, nu vreau sa ranesti copilul te rog.
-Ce ma rogi sa păstrez copilul altuia.
-Cum?
-Ce crezi ca sunt atât de prost încât sa nu știu ca ți-ai dat corpul și altora.
Îmi tipa el în urechii. Și după negru.
Ma trezesc cu greu și simt o durere îngrozitoare în zona burți. Îmi deschid ochii și o vad pe doamna Melania cum plângea și mai multe fete care roiau în jurul meu.
-Doamna Melania. Spun eu răgușit și simțind acum ca ceva îmi lipsește atunci îmi aduc aminte de micuța sau micuțul din burta mea și încep să-mi aduc aminte ce sa întâmplat.
-Copi..lul meu...es..este bine.
Spun eu deja tremurând.
-Uite copila mea.Esti tânără o sa mai poți avea copii liniștește te rog.
-Nuuuu! Nuuuu! Copilul meuuuu.
Urlam eu din toți plămâni și nu mai din vine lui. Îmi smulg brandul din mana și în contra femeilor care voiau sa ma oprească sa ies am ieșit. Mergeam pe holurile castelului ca o nebuna, pana aud niște sunete care ma degustau și ma uit spre ușa maro de ude ieșeau acele sunete. Când ma uit sa vad cine era îl vad....pe...pe Damon. După ce ca mi-am pierdut copilul din cauza lui, ma și înșală. Dau buzna în camera și când voia sa tipe sa oprit.
-Evelin ce cauți aici?
Ma duc în fata lui și îl plesnesc cât de tare pot parca vad ca, chiar la durut. După încep să-l zgudui.
-Tu ai distrus tot.si îi mai dau una dar nu știu depune aveam atâta forță dar sufletul îmi urla copilul meu, copilul nostru.
-Tu ți-ai omorât propriul copil.ii tip eu. După ce ca mi-ai luat puritatea mia luat și copilul.