Cand sufletul tau este vanat

Nu îmi vine sa cred!

Perspectiva lui Evelin:
-De ce iai spus sa plece? Nu vrei
sa vadă și ea adevărată te fata?Sau pe ea o tratezi frumos? Dar mas mira.
Ma uit la el și vad ca parca încerca să cântărească cu atenție fiecare cuvânt scos pe gura mea.
-Te rog Evelin, hai sa te odihnești, ești slăbită. Când aud ce spune încep sa rad ca o crizata.
-Ma impresionezi, majestate, dintr-odata îți pasa și ție de sluga ta. Nu ma face sa rad, ce vrei?
Ma uitam la el, și îmi dădeam seama cât de mult mia lipsit,cat de mult ma făcut sa sufăr dar sigur lui nui pasa. Totuși nu știu de ce de aceasta data părea sincer, dar nu o sa mai cad încă odată în plasa lui.
-Ce sa întâmplat cu tine? Tu nu erai asa, erai bună, fioroasa.
Nu îl mai las sa continue asa ca ii fac semn din mana sa tacă.
-Ma mir ca ai putut vedea vreodată ce am fost, dar nu ai putut vedea în ce ma transformi sau mai bine spus în ce mai transformat.
-Evelin.
-Nuuuuuu!!!Nu ma atinge, nu mai acel drept, defapt nu lai avut niciodată, ti lai insusit, dar nu îți mai dau dreptul, sa terminat tot. Nu mai sunt cârpa de care să-ți bați tu joc, sa o futi când vrei.
-Evelin îmi pare rău pentru tot, dar nu mai sunt asa tu mai schimbat, bebelușul nostru nea schimbat.
-Poftim! Bebelușul nostru cred ca glumești, bebelușul meu niciodată nu o sa fie al tău. E al meu și doar al meu, îl iubesc din tot sufletul dar niciodată nu mam gândit în ce circumstanțe am rămas însărcinată fiindcă nu îmi pasa. Și tot nu îmi pasa, deoarece el se dezvolta, creste aici in pântecul meu, el este voința mea, raza mea. Nu îmi lua și bucuria asta spunând ca este al nostru fiindcă nui asa, tu nu lai vrut, tu nu ai stat nici doua minute sa vezi cum se mișcă când te simțea. Tu nu ști nimic din toate astea și nici nu ar avea cum.
Pot observa cum ochii lui se fac mov și se umplu de lacrimi și rămân amuțit niciodată nu lam văzut sa plângă.
-Ma simțea? Voiai sa fiu cu tine? De ce nu miai spus niciodată de ce? Tipa și ma ia în brațe. Și dacă nu știai când ai leșinat ultima oara era să-ți pierzi copilul dar nai făcut-o, pentru ca am avut eu de ales și vam ales pe voi, pe tine.
Ma îndepărtez din strânsoarea sa și ma uit la el.Ma uimeau vorbele lui.
-Ce ai ales? Spun cu vocea scăzută.
-Din ați da sângele meu sau a avorta ne mai având șansa de a mai face vreodată vrun copil.
-C.... c... e... ce? Spun fără vlaga și uimire.
-Dar am ales să-ți dau din sângele meu, doar ca este mai delicat. Danduti din sângele meu, sufletele noastre sau unit și nu te mai poți căsători cu nimeni decât cu mine și invers.Asa ca trebuie sa înveți sa ma accepți.
-Mai bine mor. Izbucnesc eu.
Nu mai suportam nimic, simțeam ca aflu prea multe se acumulează prea multe, nu mau vreau.
-Nu mai vreau. Ma uit în ochi lui și pot vedea uimirea.
-Ce nu mai vrei. Ma întreabă dragul meu Damon, lipindusi fruntea de a mea, unindune.
-Nu mai vreau sa stam departe unul de altul. Spun și îl sărut cu foc și dorința. Dar în același timp pot observa și uimirea de pe chipul sau, dar îmi răspunde într-un final cu același foc, cu care lam sărutat eu.
-Ce a fost asta? Îmi spune gâfâind și uitându-se cu dorința în ochii.
Nu îmi vine sa cred Evelin...
-Ce? Nu înțeleg? Ma uitam la el cu uimire și tot nu îmi dădeam seama ce vrea sa spună.
-Ochii tai?
-Ochii mei?
-Sunt mov draga mea, mai acceptat, ma iubești,cum te iubesc și eu.
-Cum... Nu nu.
De unde știa? Lam acceptat? Îl iubesc? Nu la întrebarea asta pot răspunde, îl iubesc din tot sufletul.
-Nu ma minți ma iubești.
-Da este adevărat te iubesc, te doresc, te vreau, vreau sa ne iubești copilul, dar tu nu simți la fel și asta ma distruge. Am renunțat la bariera care o țineam și miam lăsat sentimetele la iveala din cauza ca nu mai vreau sa lupt. Nu mai vreau sa te mai mint, te iubesc Damon și faptul ca îți port copilul este o binecuvântare pentru mine.
-Vorbești serios? Spune Damon lunduma pe sus și invartunduma.
-Da vorbesc serios, păcat ca tu nu vei putea simți niciodată ce simt eu pentru tine.
-Exista o problema aici micuța mea graviduta. Acesta face o pauza și ma pupa pe năsuc. Ca eu deja te iubesc, iar toate prostiile pe care le-am făcut, le-am făcut fiindcă îmi era frica sa îmi recunosc sentimentele, sa ma schimb.
Șiroaie de lacrimi curgeau acum pe obrajii mei rotunjori de la sarcina, dar nu de tristețe și frica cum plângeam alta data ci de fericire și împlinire.
-Te iubesc draga mea Evelin. Vad cum se pune în genunchii și eram confuza.Vad apoi cum își umple plămâni cu aer și spune greoi.
-Te iubesc mai făcut cel mai inplinit bărbat și as vrea sa te întreb, dacă vrei sa fi soția mea?
Ce nu cred ca ma întrebat ce tocmai am auzit.
-Aaaaa! Aaaaa! Aaaaa!
-Evelin!!!
Vad cum Damon se arunca spre mine, simțeam o durere de neînchipuit și îmi dau seama ca mi se rupsese apa.
-Damon apa.
-Tie sete. Spune el cu îngrijorare.
-Nu mi sa rupt apa nasc. Asta am reușit sa spun înainte sa vad negru.