Cand sufletul tau este vanat

Comorile mele și dragostea mea

Perspectiva lui Damon:
Nu-mi vine sa cred micuța mea, ma iubește și chiar mia împărtășit și sentimentele. Dar acum naște și îmi este asa frica.
Stăteam razmat de peretele de lângă camera în care se afla iubi a mea inconștiență, mi era frica ca dacă nu se va trezi la timp ea și micuțul pot muri. Dintr-odata simt o mana pe umărul meu și îmi ridic privirea lângă mine stătea Irame și Alexandr care se țineau de mana.
-Nici nu vreau sa știu acum.Si îndepărtațiva, inloc să-ți faci griji pentru sora ta care naște stai și te lingii cu asta. Racnetul meu se aude în tot regatul și ma întorc cu furie spre Irame dar când ii vad ochii gata gata sa tasneasca de la atâtea lacrimi care nu încetau sa o chinuie, ma opresc .
-Aaaaaa! Aaaa! Aaaa! Tipatul lui Evelin ma oprit din a mai putea spune ceva. Ma reped spre ușa dar Alexandrar ma oprește.
-Frate laso.
-Nu! Evelin!!
Perspectiva lui Evelin :
Durerea ma inunda din toți pori, dar știam ca trebuie sa îndur aceasta durere  pentru am putea tine îngerașul în brate.
-Nu! Evelin!! Îl aud pe scumpul meu Damon cum tipa și vreau sai răspund dar durerea ma inunda din nou.
-Regina împingeți.
-Nu!!!! Nu....pot!!!!!Aaaaaaa!
Vad cum una din ele vine la mine cu o siringa și o plesnesc.
-Ajutor Damon!!
Vad cum Damon sparge ușa și ii rupe gatul acelei asistente.
-Ajutațio dracu odată. Vocea lui era asa înfricoșătoare si îl apuc repede de mana. Uitându-mă la el cu ochii în lacrimi.
-Te rog ramai, ajută-mă. Spun cu ultima putere și ma las pe spate.
-O sa o poți face. Sunt cu tine în asta. Ma uit la el și dau cuminte din cap,ma uit spre moașe și le fac semn din cap sa  înceapă.
************
-Gata regină, ați născut.
-Uuu..un...unde este? Spun eu foarte greu și cu respirația între tăiată.
-Doamna aveți doi copii.
Cand aud asta fata mi-se umple de lacrimi si imi iau în brate  cele doua comori , jur ca ii voi apară cu prețul vieți mele.
-Hei micuților, eu sunt mama voastră. Vad cum unul din micuți mei îmi pune mana pe fata și începe sa rada. În acel moment nu mam putut simți decât împlinită, ceea ce și sunt.
Pe ușa vad cum întra Damon, dar brusc zambatul îmi piere când ii privesc expresia fetei, și din instinct îmi ascund copii și încep sa ii strâng mai bine la san. În speranța că îi pot salva, dar de ce nu știu.
-Nu știu dacă a fost ceea mai buna decizie sa te forțez sa păstrezi copii.
Cand aud ce spune pufnesc întrun ras isteric, și în același timp ochii mi se umplu de lacrimi și inima ma durera enorm. Cu toate ca aveam vocea întretăiata încerc sai vorbesc.
-Tu vorbești serios? Cum sa crezi ca mai fortat invrun fel, atâta timp cât eu mam chinuit ca să ii port în pântec, și ca să te am pe tine aproape, sa ma iubești.
Vad cum se apropie de mine și ma săruta, eram ceea mai fericita, aveam o familie și era a mea, copilași mei și unicul bărbat pe care o să-l iubesc vreodată.
Ii pun mana la gura și ii spun.
-Mai ușor în fata copiilor. Atunci vad cum pufnim amândoi în ras.
-Rege, doamna am venit sa iau copii. Pe ușa întra o servitoare dar când aud ce spune, fata mi se întunecă și ma uit spre Damon.
-Iubito nu le va face nimic doar ii va duce în camera noastră, pentru a se odihni doar ceau venit pe lume. Iar tu abea ai născut asa ca și tu ai nevoie de odihna. O lași sa o ia te rog?
-Ce bine suna camera noastră. Spun cu speranța și linguseala în glas.
-Bună încercare, dar nu funcționează. Elizabeth vino și iai. După spusele lui Damon, aceea angajata vine și mi ia ușor din brate.
-Daca pățesc ceva, eu te omor cu mana mea, iar inima ta va fi data de mâncare la pomana ta. Ai înțeles?
-Da.... Da doamna. Vad cum aceea fata pleacă cu frica inpreuna cu cele doua comori ale mele rămânând singura cu Damon.
-Ai fost demonica draga mea. Spune acesta chicotind.
-Te iubesc.