Alasis

Capitolul V

   Mi sa parut ciudat cand Dylan a incercat sa il bata pe Dominic.Ma apropii de el si spun:

-Dylan, haide putin!

  Nu spune numic doar vine spre mine. Imi pun mainile pe fata lui si incep sa simt o putere mare care ma loveste.

-Ochii tai...spune speriat el

-Nu ma oprii!spun hotarat

   Continui ceea ce fac, umblandu-i prin amintiri si la un momentdat dau de o amintire care nici cum nu vroia sa se deschida. Ma concentrez si reusesc sa o deschid. Vad un vrajitor care sta pur si simplu si spune " Omoara" , cand ma vede se opreste i-ar amintirea se inchide brusc, iar eu sunt trantita pe podea.

-Ce ai vazut?spune Carolina in timp ce se apropie de mine

-Un vrajitor, care tot spunea omoara, iar cand m-a vazut sa oprit si dupa am fost trantita pe podea!

-Constrangerea mintii!spune enervat Mihail

-Ce sa intamplat cu mine cat timp am fost prinsa acolo?

-Ochi tai au luat o culoare argintie, iar parul tau s-a ridicat in sus luand o culoare de alb pur!spune Mihaela

-Semanai mult cu ea!spune Carolina

-Cu cine?intreaba Dylan

-Cu Alilas!continua Mihail

-Dar nu am nici o legatura cu ea!

-Nu, dar putem afla daca ai sau nu!

-Cum?intrebam toti la unison

-Coroana ei, coroana straluceste doar pe un Gardian Suprem!continua Carolina

-Doar ca nu stim unde se afla!spune Mihail

-Nu a fost ingropata cu corpul ei?intreaba Alex

-Ba da, dar numai Spiritele de Jad stiu unde este mormantul.continua Mihail

-Si nu le putem intreba?

-Ele apar in visele celor care merita sa le vada!

-Ma dau batuta ,prea multe chesti de retinut, ma plictisesc!spun eu cu voce de copil

-Haide sa iesim in gradina!spune Dominic

-Aveti o gradina?intreb cu o voce plina de speranta

-Da, cum mergi pe hol, ultima usa in fata.spune Mihail

Nu mai stau pe ganduri si ies pe usa ca vantul. Cand dau de razele soarelui simt furnicaturi pe toata pielea. Ard, razele soarelui ma ard. Umbra, am nevoie de umbra. Intru rapid in casa si vad ca toata pielea mi-era arsa.

-Ce tot faci Ala, ce miroase asa? Intreaba Dominic

  Cand ma vede ii cade fata.

-Eu...

-Alasis, ce ti sa intamplat!

-Razele soarelui, ma ard!

-Dar cum, doar daca ai avea o latura de demon.

-Pai...

-Tu ai o latura de demon.

-Da, am un secret care nu l-am spus nimanui, am aripi de demon, albe.

-Ce face? Nu cred!

   Nu crede ha, las ca iti arat eu tie. Imi deschid rochia la spate si simt cum oasele spatelui se rup si se pun intr-o alta forma,lasand la ineala o pereche de aripi albe de demon.

-Tu vorbesti serios! Dar cum?

-Toti avem secrete ascunse foarte adanc. Nu am vrut sa spun asta nimanui, am crezut ca sunt singura asa, diferita. Am invatat cum sa
le ascund si sa le folosesc. Dar cand te-am vazut pe tine cel adevarat , mi-am dat seama ca nu sunt singura.

  In timp ce vorbeam ranile dispareau incetul cu incetul. Il vad cum scoate ceva din buzunar si spune:

-Tine, este vrajit, o sa te ajute sa mergi prin soare!

  Era un lantisor,cu o perla. Il indemn sa mi-l puna, iar el se apropie de mine punamdu-mi-l.

-Merci!

-Pentru nimic!

  Cand ridic capul si ma uit la ochii lui raman stana, ochii lui prind o culoare de argintiu, si nu doar irisul, tot ochiul.

-A mea!

-Al meu!spun fara sa consientizez cea ca fac

   Umarul ma doare inesplicabil, cad in genunchi si imi apas acel loc.

-Ce mi se intampla?

-Este semnul sufletelor pereche, numele meu.

-De ce doare asa tare, aaaaa!

-Pentru ca tu ai o latura umana, o sa doara doar cateva minute.

  Cat timp am stat pe podea Dominic era langa mine, tinandu-ma in brate si soptindu-mi cuvinte dulci. Cand durerea se domolit m-am ridicat, ajutata de Dominic.

-Ce sa intamplat mai devreme?

-Am aflat ca suntem suflete pereche?

-Ce naiba mai sunt si alea?

-Orice fiinta are un suflet pereche, pe sufletul tau pereche nu il poti ura orice ar fii, cu cat vei vrea sa il urasti mai mult cu atat iti vei da seama ca il iubesti tot mai mult! Cand sufletul tau pereche este in pericol tu o sa simti. Noi, sufletele pereche nu putem sta mai mult de o zii despartite altfel vom muri, putem vorbii telepatic.spune el

-Wow, multe de retinut, si cu tatuajul?

-Ca ceilalti sa stie ca ti-ai gasit sufletul pereche, iar dupa ce ne vom marca legatura dintre noi o sa fie mai puternica, iar in locul numelui meu va ramane semnul sub care m-am nascut!

-Ce fel de semn?

-Al meu este un triunghi intersectat de un u intors.

-Al meu?

-Asta nu stiu pana ce ne vom marca.

-Da...pai ce zici daca ai incepe sa ma antredezi, ce zici?

-Fugi si imbracate in ceva mai lejer.

-Pentru? Si in plus de unde haine?

-Vrei sa te antrenez, nu? Iar haine ai in dulapul din camera ta!

-Serios?

-Da, hai fugi!

  Chicotesc fericita siil sarut, fara sa vreau, iar el ramane uimit. Ma intorc pe calcaie si pornesc pe camera mea. Cand intru ma indrept tinta spre dulap. Imi scot o bustiera, o bluza cu gauri si niste pantaloni pana la genunchi negrii. Vad ca langa dulap sunt o pereche de adidasi si ii i-au in picioare. Pe cand sa ma intorc dau nas in nas cu Dominic.

-De cand stai acolo?

-De atata timp cat sa vad ce ma intereseaza!

-Dobitocule!

-Idioato!

-Retardatule!

-Dragostea mea!

-A...

  Cand aud aceste cuvinte simt cum ma inrosesc ca o rosie de vara. Chicoteste cand ma vede ca las capul in pamant si ma ia in brate.

-Haide, ne asteapta ceilalti afara, pe teren!

-Ceilalti?intreb nedumerita

-Dylan si Miha!

-A!

-B!

   Iesim amandoi pe usa si porbim spre teren.