Alasis

Capitolul XII

   Am venit de la zane de ceva timp, stau intinsa pe pat si ma uit la tavan! Nu stiu ce are atat de important, imi mut privirea spre peretelr din fata mea, parca este ceva special in camera aceasta, dar nu stiu ce!
   O sclipire imi atrage atentia spre peretele care sta fata in fata cu mine. Ma dau jos din pat si ma apropii de el, o mica pietricica stand neclintita pe perete, imi intind mana si o ating usor cu degetele, un clinchet se aude, iar din perete iase un fel de usa. Calc prin ea si ajung intr-un fel de camp. Este urias, iar in mijlocul lui este un copac cu trunchiul de culoare neagra, iar florile de pe el erau albe, frunzele fiind arginti!

-Acesta este copacul balantei!spune o voce din spatele meu

   Ma intorc si vad o fiinta cu parul roscat la fel ca mine, niste ochi albastri ca cerul, purtand o rochie alba si o coroana din argint, iar in spate avand o pereche extraordinara de aripi de inger!

-Cine esti?

-Draga mea, nici nu ai cum sa ma recunosti, sunt mama ta, Alasis!

-Mama?

-Da draga mea, eu sunt, Irma!

-De ce?

-De ce, ce?

-De ce m-ai parasit?

-Pentru ca nu aveam de ales, daca te duceam in vreun regat sfarseai moarta, asa ca te-am pus pe un cosulet si ti-am dat drumul pe raul care ducea la palatul Raiului! Nu credeam ca o sa ajungi fica adoptata a regelui, iar apoi ai ajuns pe pamant! Ai crescut mare draga mea si puternica!

   Nu mai spun nimic si sar si o iau in brate, este mama mea, mama mea biologica, cea care mi-a dat viata de la inceput, nu pot sa tin ura pe ea!

-O draga mea!

-Unde suntem?

-Suntem pe taramul dintre bine si rau! Iar copacul acela este Calypso!  Copacul Puterii Supreme, a fost plantat de Creator!

-De Dumnezeu?

-Da!

-Mama?

-Da draga mea!

-Cu tata ce s-a intamplat?

-A fost omorat de Lucifer!

-Povestea chiar este adevarata?

-Orice particica din ea este adevarata!

-Imi poti spune ceva despre trecutul meu?

-Pai incepand cu faptul ca nu ai 18 ani, ci 36...

-Ce? Am 36 de ani!

-Tu ai mai trait o viata in Rai,  esti si urmatoarea la tronul Iadului!

-Wow...

-Dar daca esti doar o halucinatie, nu cred, tu nu esti mama!

-Alasis, scumpo...

   Ala, unde esti?
   Vin acum!

-Cum pot ajunge in camera mea? Nu de alta dar ceilalti ma cauta!

-Doar te gandesti la camera ta si spui "Calypso duma acasa"!

-Calypso duma acasa!

   Iar in minutul 2 eram in camera mea langa Dominic!

-Ala, unde ai fost, te-am cautat doua saptamani si nu am dat de tine!

-Cat? Dar am fost pe taramul dintre rau si bine!

-Unde se afla copacul Calypso?

-Iham...

-Acolo un minut este cat o zi la noi!

-Deci aici au trecut doua saptamani?

-Da, dar ce cautai acolo?

-M-am intalnit cu mama!

-Si ce sa intamplat?

-Nimic important!

-Bine!

***

     Au trecut cateva zile in care nu am facut mai nimic, nu am avut nicio viziune, nimic, apsolut nimic! Acum ma indrept spre sala de antrenamente, sa imi descarc nervii pe cateva manechine!
   Sunt de trei ore aici, si ma simt slabita, urc in camera si il vad pe Dominic care statea pe pat! Ma asez langa el, iar el ma ia in brate!

-Esti transpirata!spune el chicotind

-Bine, merg sa fac un dus!

   Ma dau jos din pat si ma indrept spre baie! Las hainele sa curga pe langa mine, ce sa curga, deabea mi-am dat jos bustiara, cred ca a devenit o parte din mine! Trecand peste, intru in dus si imi fac treaba, cand ies din baie aud o bubuitura urmata de un cutremur!

-Ce dacu...

-Iubito, sunt un fel de drac!

-Treci peste!

   Ies si il vad in departare pe Dylan! Futu-i cristenita mati, acum te-ai trezit si tu?!

   Imi transform parul inapoi in culoarea lui alba, ochi isi iau dinnou culoarea de argintiu, iar unghile si coroana isi fac si ele locul impreuna cu aripile! Ies cu o viteza neomeneasca din casa si ma ridic la cer!

-Razboiul de cruce a inceput...VA CHEM PE VOI, CEI CE MI-ATI PROMIS AJUTORUL!

   In momentul doi se aude un cantec de lupta din toate partile si pasi puternici!

-Regina ne chiama,
Noi ne supunem,
Voi muriti noi castigam,
Alasis, Alasis,
Victoria ne aduci!
Alasis, Alasis,
Gardian Suprem,
Noi te marim
Si supusi iti vom fi!

  Glasul barbatilor se auzea din departare!

-Vad ca ti-ai facut provizi draga mea!

-Nu vei muri Dylan, dar cristalul va disparea!

-Hai sa o vad si pe asta!

   Dylan si armata lui incep sa alerge spre noi. Eu ma transform, fiind urmata de ceilalti!

-Luptati ca si cum azi este ultima zi din viata voastra, luptati pentru libertate, luptati pentru adevar, nu pentru mine, faceti-va mandre regatele, iar cand veti muri o sa aveti un loc in rai! Lumina!

Spun, iar ceilalti incep sa alerge la razboi, daca aceasta este ultima mea zi, o sa ma asigur ca va fi si a lui Dylan!
  Armatele noastre se ciognesc ca valurile de stanci, iar sangele dusmanilor, dar si al nostru incepe sa cada pe iarba de un verde crud, care dupa ceva timp prinde o culoare rosiatica! Pamantul devenea patul de somn a soldatilor, imaginea din fata mea devenea macabra! Cadavre, sange, intr-un cuvant, moarte, atat pot spune!
  Incep o lupta cu Dylan, incep sa ma gandesc unde ar putea fi cristalul, daca al meu sa schimbat intr-un sceptru atunci si al lui trebuie sa se fi transformat in ceva!

-Arata-te!

   Spun eu , iar sceptrul imi apare in mana, trimit o unda spre Dylan, iar el o bareaza cu ajutorul unui inel care il are pe mana dreapta!

-Cliherca!

  Spun un cuvant care l-am citit intr-o carte de vraji supreme, iar unda mea devine mai puternica!

-Dybetca!

  Spune si el, apoi si unda lui revine la fel ca a mea! Intr-un moment de slabiciune el creste unda, lovindu-ma pe mine! Cad pe pamant simtind mirosul metalic al sangelui. Cu ultima putere trimit o sageata de putere spre inelul lui Dylan, spargandu-se! Am reusit, l-am distrus, corpul lui se clatina apoi privirea lui coboara spre mine, de aici filmul meu se intrerupe, iar privirea mea incepe sa isi inchida culoarea, ochi mei dandu-se peste cap, dupa negru...