Primul volum din seria "Supremitate"
Atunci cand un demon si un inger se indragostesc apare si un copil.
Alasis, o fata roscata de numai 17 ani , nebuna si jucausa, cu o minte de copil, ajunge sa devina fiica adoptat a Regelui Raiului, avand si u...
Aud sunete ciudate si voci care soptesc. Ma ridic si imi deschid ochii vazand ca peste tot este o ceata densa. Deodata vad trei siluete negre care se misca foarte rapid la cativa pasi de mine. Incep sa alerg spre ele pana ajung la o pestera.
-Intraaa...aud o voce soptind
Intru cu pasi timizi spre pestera. Ma tot afund in ea pana ce ajung la un perete unde era un diamant de marimea unui pumn de barbat. Ma apropii de el si cand sa il ating o lumina orbitoare apare si ma trezesc inapoi la locul unde am campat, doar ca acum ceata a fost inlocuita cu un soare zambitor. Ii vad pe ceilalti cum incearca sa stranga lucrurile.
-Neata'.spun eu somnoroasa
-Te-ai trezit draga mea?spune Dominic apropiindu-se de mine
-Da, pornim?
-Mai avem de mers ceva pe jos pana ce ajungem la o pestera in care o sa intram si o sa o luam prin ea pana la castel.
Ne strangem lucrurile si pornim la pas. Mai mergem in jur de un kilometru si ajungem la acea pestera...pestera...este fix cea din vis. Inima incepe sa imi bubuie nebuneste. Daca pestera chiar exista trebuie sa existe si acel diamant.
-Ala, esti palida, te simti bine?ma intreaba Miha
-Da, in pestera aceasta trebuie sa fie un diamant.
-Da, diamantul gardianului. Acest diamant este cel mai puternic. Nici macar Vrajitoarea Suprema nu l-au putut stapani.continua Dylan
-Dar tu de unde stii?ma intreaba Dominic
-L-am visat!
Dupa ce spun asta intru val-vartej inauntru. Merg in locul unde am gasit diamantul in vis si il vad...diamantul...este aici. Vad ca mai sunt si alte inscriptii pe perete si desene.
-Ce sunt astea?intreb atingand peretii pesterii
-Aici s-au nascut primii gardieni, ei au fost cei ce au facut aceste inscriptii ca sa ramana istoria noastra.spune Miha
-Diamant...spun si incep sa ma apropii incet de el
Il ating si incep sa ii simt putere. Parca ma hraneste. Il i-au in mana si el se ridica pana la nivelul capului meu.
-Alasis, destengenta clanurilor supreme. Ai o inima curata si un suflet cald, vad in tine multa speranta si putere. Eu ca cristal vesnic ma daruiesc tie ca un sceptru.spune asta si din el incepe sa apara lumini orbitoare, iar dupa ce el dispare apare un sceptru extrem de frumos.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Cand il ating dispare si o voce spune.
-Mereu cand vei avea nevoie de mine spune Aratate...
-Da, habar nu am cum am facut-o, dar stiu ca avem o putere in plus fata de dusman.spun eu zambind
-Asta este adevarat!spune Dominic chicotind
Continuam drumul prin pestera pana ajungem la o gura de iesire. Cand pasim apre iesire vad o culme uriasa si uscata, iar undeva mai departe un castel care era complet distrus.
-Castelul de Jad!exclama surpeinsa Miha
-Haide-ti!spun si incep sa alerg spre castel
Cand ajungem langa poarta vad capete de oameni infipte in ea, iar ciorile care se hraneau din ele erau pline de sange. Dominic deschide poarta si intram toti pe rand. Pasim prin satul plin de oameni morti si balti de sange uscat.
-Inca simt semne vitale de la ei...spun eu...ii pot salva!spun eu de data aceasta mai hotarat
-Cum?ma intreaba Dylan
-Sceptrul... Aratate...
Dupa ce spun asta o lumina apare si din ea se naste sceptrul meu.
-Cu ce te pot ajuta, stapana...
-Vreau sa ajut persoanele de aici, ma poti ajuta cu ceva?spun eu
-Desigur, stapana...
Deodata sceptrul incepe sa se inalte spre cer trecand prin norii de ploaie. Un tunet trasneste pamantul fix in fata mea, iar dupa norii incep sa se risipeasca facand loc unui soare zambitor. Sute de lumini ies din sceptru si se indreapta spre corpurile ranite ale oamenilor de jos. Dupa ce luminile dispar sceptrul revine si diapare in fata mea.
-Toti cei vii sa vina in camera tronului!tip eu cat ma tin plamani
Pornim toti spre palat, intrand in sala tronului. Cand vad multimea de oameni sperati ma sperii si eu. Ma urc pe tron cu picioarele si spun:
-Sa nu va fie frica. Noi suntem aici sa va ajutam, noi suntem gardieni. Eu sunt Alasis, el este sufletul meu pereche,Dominic. Si ceilalti doi sunt Mihaela si Dylan. Vreau sa stiu ce s-a intamplat aici!
-Am fost atacati, pentru ca nu am vrut sa le dam cristalul negru!spune o voce feminina
-De cine?intreaba Dylan
-Rebelii!spune o alta voce
-Permiteti-mi sa vorbesc domnisoara!iese un barbat din multime
-Spuneti domnule...
-Carl! Numele meu este Carl. Eu sunt al doilea in comanda pe langa regele care a fost ucis. Mi-a dat mie cristalul ca sa am grija de el, si vreau sa vi-l iminez voua!spune si se apropie de Dominic, dandu-i cristalul
-O sa avem grija de el Carl.
-Sper, pentru ca doar o suprema ii poate controla puterea.
-Inca nu a aparut acea suprema.spune Dylan si i-a cristalul
Pentru un moment ochii lui se fac negrii.
-Bine, adunati tot ce puteti si o sa va ducem la palatul nostru.spune hotarat Dominic
-Dar cine esti tu sa dai ordine, huh?!
-Omule, nu ai vrea sa ii lasam aici si in plus nu a fost un ordin.
Dylan se intoarce maraind si pasind apasat sprea usa. Ma uit la Miha si vad ca are o fata expresiva, cu multe intrebari. Iesim pe hol si il trag deoparte!
-Ce se intampla cu tine?il intreb bland
-Ce mi se intampla? CE MI SE INTAMPLA?! Ce treaba sa am eu cand voi sunte-i cei mari care dau ordine si toate cele? Huh?
-Eu...e...eu...ma balbai eu
-Tu ce? Tu esti cea noua venita care si-a castigat locul intre gardieni?spune gesticuland si razand nervos
-Dar...
-Niciun dar!spune si imi intoarce spatele
-Ce s-a intamplat cu el?ma intreaba Dominic luandu-ma in brate
