Cap. 19 Ramâi cu mine

488 44 8
                                    

„Când plecam unul de lângă celălalt nu ni se părea că ne despărţim, ci că mergem să ne aşteptăm altundeva." Cesare Pavese

Am vrut să cred în intenţiile sale bune şi în cuvintele dulci pe care mi le-a spus cu mâna pe inimă, poate de aia am decis să ne dăm o şansă. Prea multe nu am mai vizitat cu el, mai mult pe plajele din jur am stat. Fusesem cu Klaus deja şi parcă mi se părea ciudat să o fac şi cu Alex. Am stat îmbrăţişati plimbându-ne cu una dintre bărcuţele care făceau de ghid să vedem grotele, grota Piratului şi cea a Elefantului mi-au plăcut, deşi eram obosiţi de la cât de mult am avut de coborât până pe plajă, trepte mari la coborâre care fără antrenamentul fizic de care noi duceam lipsă, simţeai febra musculară imediat. Apa foarte rece, noi fiind foarte înfierbântaţi de după atâta plimbare. Despre mâncare nu prea am rămas noi încântaţi, iar de la două după amiaza până pe la şase seara nu prea ai ce găsi de mâncare, deci abia aşteptam să ieşim undeva să mâncăm mai bine. Nu eram obişnuiţi cu mâncarea de peşte, mie mi-a plăcut dar Alex după o experienţă precedentă în Grecia unde a făcut intoxicaţie alimentară, nu prea mai atinge peştele de câţiva ani. A două zi am fost pe plaja secretă a noastră Dona Ana, pe care trebuia să o ajungi doar trecând pe sub o stâncă mare şi te găseai practic pe o plajă toată a ta, acolo am văzut un Alex schimbat. Un Alex romantic şi pe care nu am putut să nu îl sărut, după ce o zi întreagă l-am ţinut la distanţă în timp ce el mă săruta non stop, pe gât, pe frunte, pe mâini. I-am răspuns la sărut întinşi pe plajă singurei. Abia când am început să ne încingem spiritele am auzit alţi turişti venind spre noi. Nu ştiu dacă am simţit uşurare sau frustrare oprindu-ne. Aş fi vrut să continui dar o parte din mine încă nu putea să îi cedeze atât de uşor.

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Cât de frumos poate fi o stâncă mare asemănătoare a unei trompe de elefant, mi s-a părut o un peisaj mirific, o ţară minunată, oameni primitori, ca la noi acasă. Fiecare ţară explorată are magia şi autenticitatea ei, fiecare îţi transmite un vibe divers.

Nu-mi pasă! Volumul 1Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum