Nu-mi pasă! Volumul 1

Cap.20 Epilog-Până când moartea ne va despărți

"Durerea prea mare este, ca şi bucuria prea multă, un lucru violent şi durează puţin. Inima omului nu poate să rămână timp îndelungat la o extremitate."

Victor Hugo-  Notre-Dame de Paris

Alex

Multe au încercat să îmi intre în graţii în lipsa Anei, multe au eşuat. Le vedeam ca pe nişte copii false în comparaţie cu originalul. Nicio femeie nu a reuşit să trezească în mine un interes deosebit, aşa cum o face ea doar cu o privire, cu o atingere. Mă uit la ea cum mănâncă o căpşună şi îmi fac filme în cap, salivez la propriu. Are o magie, îmi pun în gând să o recuceresc şi reacţia ei de aseară a confirmat atracţia şi iubirea ei sau dorinţa de a mă iubi pe mine. Sunt zile în care mă simt iremediabil de îndrăgostit şi zile în care îmi vine să o strâng de gât la câţi draci îmi  provoacă cu toanele ei. E supărăcioasă, copilăroasă deseori, o nemernica mică şi dulce. Pe cât de mică şi adorabilă este, e de zece ori mai impunătoare cu gura ei mare. Dar e grijulie, iubitoare şi are o inimă mare plină de pasiune. O ador şi îmi vine să o omor uneori, o iubesc şi o detesc în acelaşi timp, dar împreună suntem un cuplu minunat. Am plănuit o zi de vizitat şi Lisabona, să ne plimbăm cu tramvaiul de-a lungul oraşului. Mi-a fost mare frică să o pierd iar, definitiv şi m-a făcut să trec peste orice doar să fie a mea. Aici s-a distrat, şi-a făcut moftul cu un alt bărbat şi din vina prostiei mele, întorşi de aici începem o nouă poveste. Fără flirturi şi alte prostii, ne-am jurat loialitate şi îmi menţin jurământul.

-Am făcut bine atunci să îi dau bacşiş chelneriţei să flirteze cu mine!

-Ce-ai făcut? Când?

-Cât ai fost tu plecată la toaletă.

-Ce hoţ eşti! Joci murdar, Alex.

-Am spus că nu voi insista dar nu am pomenit de alte chestii. Am avut reacţia pe care o aşteptam, tu vei fi geloasă și vei simţi nevoia să mă ai. Te cunosc, Morela.

-Continuăm aşa deci Pedro? Îţi place să controlezi tot, ai grăbit lucrurile doar ca să cadă în favoarea ta. Vei regreta, asta. Mă voi gândi la o pedeapsă pentru tine.

-Poţi să îmi faci ce vrei, când vrei şi cum vrei! Tot ce vine din partea ta nu o pot numi pedeapsă draga mea. Îi spun în timp ce o strâng în braţe în patul acelei camere de hotel.

-Deja te aud cum protestezi, dar îmi iau timp să caut exact pedeapsa potrivită pentru tine.

-Te rog, i-aţi tot timpul din lume. Nu mă grăbesc să plec de lângă tine prea curând.

-M-am săturat de schimbat case, deci o perioadă stăm la tine. E bine Alex?

-Da, bubu meu.

-Bine, bubu meu!

După şase luni
Ana

Ne-am simţit foarte bine, ne-am reconectat şi parcă raportul dintre noi a devenit mai puternic. Nimic nu s-a schimbat.
Cel puţin aşa a fost în primele şase luni. Un vis devenit în sfârşit realitate. Am lăsat totul în urmă şi privim cu entuziasm viitorul. Au mai fost certuri şi discuţii, ca-n orice cuplu, dar am învăţat să trecem peste orice, nu ne mai dăm drumul unul celuilalt, decât în pat. Acolo pasiunea nu lipseşte, iar când lipseşte ne tachinăm, ne strângem în braţe şi ne uităm la un film bun. Ceva în raportul nostru s-a schimbat, la trei luni după nunta noastră ne-am decis să venim în Franţa. Promovarea lui consta în această schimbare, foarte majoră. Am lăsat tot şi am plecat, pentru iubire şi un trai mai bun. Îmi este foarte greu, nu cunosc limba şi momentan sunt o soţie iubitoare. Ne-am decis să fim părinţi, suntem pregătiţi şi sper să vină barza cât mai repede. Mi-am închis toate conturile de pe reţele de socializare, am făcut doar unul nou de Instagram, pe care mai intru din plictiseală. I-am dat şi lui contul cu parola, nu doar să îi demonstrez încredere ci şi loialitate. Nu ştiu nimic de Klaus, acum câteva luni, a postat o poză cu o femeie, părea îndrăgostit şi deşi la început îmi întorcea un pic stomacul pe dos să îl văd, m-am bucurat pentru el. Și indiferent de cum au decurs chestiile între noi, nu îi vreau răul, nu pot, oricât aş încerca. Mă gândesc la el şi involuntar zâmbesc, îi vreau binele şi mereu va fi aşa. A rămas o amintire, el a rămas un gentleman până la sfârşit, unul care mi-a fost atât lecţie cât şi drog, un drog de care m-am lăsat de mult timp. Ne-am vorbit la scurt timp de la întoarcerea în ţară, i-am urat tot binele din lume şi cam atât. Mi-am cerut scuze şi Danielei, după care i-am cerut să fie domnişoara mea de onoare.