Nu-mi pasă! Volumul 1

Cap. 8 Mă întorc la tine

" E periculos să iubeşti! Iubirea e un drog. La început ai senzaţia de euforie, de abandon total. Apoi a doua zi, vrei mai mult, încă nu e un viciu, dar îţi place senzaţia şi îţi închipui că o poți ţine sub control. Te gândeşti la persoana iubită vreme de două minute şi uiţi de ea vreme de trei ore. În scurt timp însă, te obişnuieşti cu acea persoană şi începi să fii complet dependent de ea. Acum te gândeşti la ea trei ore şi o uiţi două minute. Dacă ea nu e lângă tine, încerci aceeaşi senzaţie ca şi drogaţii când nu obţin drogul. În acel moment, aşa cum drogaţii fură şi se înjosesc ca să îşi facă rost de ceea ce le trebuie, şi tu eşti dispus să faci orice pentru dragoste!" Paolo Coelho.

La media Alex * AlexvanG Mulţumesc pentru poză. ❤

Ana

Mă doare capul cumplit, nu ştiu unde mă aflu, mi-e frig, deschid ochii şi nu văd nimic în jurul meu. E atât de întuneric şi rece, încât inima mea parcă încearcă să îmi sară din piept ca apoi să mi se oprească de tot. Mă ridic de pe patul pe care sunt, miroase a frunze umede ca dintr-o pădure dar în jurul meu nu le văd. Teama de a fi singură într-un astfel de loc, mă face să urlu, să ţip după ajutor, să plâng. Încep să merg mai departe, cu mâinile de peretele un pic curbat şi lipicios pe care îl simt îngheţat la spatele meu, încetez să mai spun vreo vorbă, gândul că cineva m-ar ţine captivă aici mă terorizează un pic, dar continui şi în tot acel întuneric parcă văd de departe o mică lumină. Îmi dă speranţa pe care o aşteptam. Brusc parcă nici frig nu îmi mai este, ba chiar mă iau căldurile. Vai unde dracu am ajuns?

-În inima mea, aud o voce din depărtare.

Acum, pfiu, îmi scuip în sân şi cine naiba a putut să îmi răspundă la ceva ce a fost în mintea mea. E clar, am înnebunit de tot.

-Vino, vino mai aproape, te aştept. Ai vrut să vezi cum e în inima mea neagră, acum dai bir cu fugiţii? Îmi spune vocea necunoscută.

-Vino tu! Dacă vrei să vorbeşti cu mine şi da, fug de tine ca de dracu, habar n-am cine eşti, ce caut aici şi unde suntem şi dacă îmi răspunzi iar aiurea, îţi dau cu ceva în cap şi fug! Ai înţeles? Incercam să par curajoasă, dar nici papuci nu aveam în picioare, cu ce naiba să îl lovesc.

-Eşti goală draga mea! Cu ce vrei să arunci în mine! Îmi spune şi râde ca un nemernic, un râs atât de ascuţit, străin mie.

-Cum? Cum naiba ştii, nu! Aveam haine pe mine!

-Eşti sigură? În inima mea, toate femeile sunt goale şi la cheremul meu.

-Eşti nebun la cap, unde îmi spun hainele, ce ai făcut cu mine şi ce local e ăsta "Inima mea"?

-Ţi-e frig?

-Da! Nu vei scăpa aşa uşor, ce loc e ăsta?

-E inima mea, Ana. Cu cât fugi mai departe cu atât vei îngheţa, singura căldură pe care o vei simţi e afecţiune pe care mi-o dai tu, atât. Mă ignori şi fugi, mori îngheţată. Se aude în departare vocea acea rârâită... Nuu, Klaus?? Nu are cum! O iau razna! Am murit şi sunt în purgatoriu?? Nu vine nimeni să mă caute?? Nimeni??

- Nu fi dramatică, vino înapoi la mine!

-Eşti în capul meu, cum de te aud iar! Mi-au îngheţat picioarele, ce sfârşit tâmpit, ce sfârşit tâmpit, ce sfârşit tâmpit! Cad la pământ, nu mai am forţă să alerg şi nici nu mai vreau.