Nu-mi pasă! Volumul 1

Cap.3. Ești a naibii de bună!

"Și a zis nebunul : A mea este noaptea, cu toate stelele ei! " Edward Young

Karl sau Klaus cum am început să îl alint, după vampirul meu preferat, îmi oferea toată atenţia sa, cum să nu fiu atrasă de acel aer misterios, el e asemenea unui ocean, da, ochii săi chiar au culoarea oceanului. Un ocean pe care vrei să îl explorezi, de la adâncimea sa până la suprafaţă. Probabil de aia simţeam uneori cum rămân fără oxigen, dacă încerc să ajung în profunzimea inimii sale, trebuia să ies la suprafaţă să respir din nou. Un ocean îngheţat din păcate, unul pe care îmi doresc să îl încălzesc cu puterea minţii şi cu personalitatea mea deosebită, cu bunătatea mea. După vreo zece zile, în loc să topesc sloiul de gheaţă din inima sa, am început să mă topesc eu...după el! Aş fi vrut să îi aud vocea, dar nu îndrăzneam, îmi era frică să nu râd de el, de faptul că e rârâit şi să nu mă dau de gol fiind prea emotivă, nu acceptam ceea ce se întâmpla în inima mea.

S-a întâmplat şi inevitabilul, am început să îl neglijez pe Alex, zilnic câte un pic. E exact opusul său, diferenţă de la cer la pământ între ei doi, de la aspect la caracter. E doar un sentiment trecător şi atât. După săptămână asta, pun în balanţă tot şi pun punct.  Dar în balanţa asta, cu sentimentele astea derutante, ce fac? Poate e doar atracţie pentru acest bărbat, nu e nimic altceva.

***

-Bună dimineaţa! îmi scrie Karl.

-Neaţa!îi scriu bucuroasă. Eu beau cafeaua, tu?

-Ce ne mai sincronizăm! Îmi scrie şi îmi trimite o poză cu mâna sa lângă o ceaşcă de cafea.

-Da. Aşa e!
Era îmbrăcat într-o cămaşă albă, impecabilă, la ora opt dimineaţa. M-a surprins mai mult faptul că a trimis poza, începea să împărtăşească cu mine chestiile alea mici care uneori fac o mare diferenţă.

-Dar ce faci?

- Sunt bine. Tu? Îl întreb, deşi evita mereu să îmi răspundă.

-Mă duc să îmi iau costumele, de la părinţii mei şi mă pregătesc de sărbătoare.

-Deci de Paşte, ce faci?

-Nimic special. Sunt acasă la mine, alături de familie.

-Da, găseşti tu vreo fată pe acolo. Îi spun curioasă.
Am regretat ceea ce am spus, vorbea gelozia şi dorul din mine.

-Nu prea sunt, sincer. Nu mă culc cu oricine.

-Deci ai refuzat partide de sex la facultate să înţeleg.

-Da! Deşi am tipe care mă roagă să trec pe la ele seara.

-Mai rar, dar să te cred. După ce că eşti nenorocit, faci şi pretenţii la femei, mi-am spus.

-Da, tu mă doreşti rău tare acum! îmi spune cu tupeu Klaus.

-Nu am ajuns în faza aia, încă! Îi răspund imediat. Îmi crescuse nasul mai rău decât al lui Pinochio.

-Nici tu nu crezi ce spui!

-Da, duci lipsă să înţeleg acum. Îi spun să întorc atenţia asupra sa.

-Măcar un oral, tot mi-ai face!

-Deci tu chiar eşti nemernic! Nu ţi-aş face. Crezi ce vrei! Drept cine dracu mă iei? Nu mă enerva îndrăzneala, dar felul în care simţeam că îmi lipseşte de respect.

-Drept femeie! Hai spune-mi ce mi-ai face! Ipotetic aşa măcar.

-De ce? Tu ai să îmi spui la fel? Încercam să îi fac jocul, nu eram o copilă, deşi ne despărţea câţiva ani, vreo zece să zicem.

-Probabil!

Mă scotea din sărite omul acesta, dar voiam să văd o reacţie.

-Îţi spun mai târziu, acum nu pot! Trebuia să mă calmez un pic.

-Bine, nu mă fă să aştept prea mult.

Mi-am zis să îl las să aştepte câteva ore, seara aceste discuţii sunt mai frumoase şi am vrut să o fac după timpul meu, să îl iau pe surprindere.

Câteva ore mai târziu

-Te-aş săruta mai întâi, ţi-aş muşca un pic din buză, apoi aş linge lobul urechii şi cu o mână aş atinge pe "Klaus junior" care se pregăteşte pentru mine. Ţi-aș deschide cămaşa, nasture cu nasture în timp ce te sărut, limba mea ar mângâia-o pe a ta. Te-aş sărută pe piept şi ţi-aș desface pantalonii încet şi..

-Stai că mă iau palpitaţiile! îmi spune.

ÎN SFÂRŞIT O REACŢIE GENUINĂ.

- Ţi-aş da jos pantalonii. Te-aş împinge uşor pe pat şi m-aş dezbrăca ca o felină în faţa ta. Te-aş lăsa să mă admiri din priviri, în timp ce arzi de dorinţă.

-Eşti a naibii de bună! Continuă!

-Şi ţi-aş face probabil ceea ce ai spus tu! Şi aş face-o aşa de bine să mă ţii minte!

-Continuă! Vreau detalii!

-Nu, spune-mi tu ce mi-ai face!

-După ce mă laşi aşa, mă pui şi la treabă! Bine!

-Curaj cocoş!

-Aş veni în spatele tău, ai simţi respiraţia mea şi te-aş săruta pe gât. O mână ţi-ar strânge sânii, te simt cum te înfierbânți la atingerea buzelor mele. Te-aş întoarce şi te-aş săruta, apoi aş coborâ spre sânii tăi, aş linge sfârcurile până îi simt în gura mea cum se întăresc. Aş continua să cobor spre abdomenul tău, apoi aş săruta coapsele aleatoriu, când un picior, când pe celălalt şi aş simţi cât de udă eşti. Aş gusta din buzele alea, până m-ai ruga să mă opresc şi te-aş chinui atât de frumos până ai geme tare. Abia după te-aş lua pe la spate şi aş da în corpul ăla de păpuşă cum dau mascaţii în uşă.

-Wow, deci eşti atras de corpul meu!

-Nu am negat asta niciodată!

-Dar nici nu ai spus nimic, iar ce am citit eu acolo, e atracţie fizică. Recunoaşte! Mă doreşti la fel de mult cum te doresc eu!
Am regretat imediat acel mesaj, m-a dat de gol de tot!

-Probabil! Dar tu mă iubeşti deja!

-Wow, frână!

-E un cuvânt prea mare, eşti îndrăgostită, mai bine spus! Îmi spune Karl încrezător în şarmul său.

-Asta crezi? Îi spun mirată.

-Asta se vede! îmi spune Klaus.

Şi din acel moment, el a plantat acea "şemință" în creierul meu. Am început să analizez tot ceea ce mi-a spus, simţeam ceva pentru el. Dar oare chiar eram îndragostită?

Cel mai naşpa sentiment e atunci când habar n-ai ceea ce simţi, atunci se dă cea mai mare luptă interioară.