Nu-mi pasă! Volumul 1

Cap. 16 Te vreau!

"Nu există durere mai nimicitoare pentru sufletul unei femei decât aceea de a se fi dăruit întreagă, trup şi suflet unui bărbat nedemn de iubirea ei". - Stefan Zweig

Ana

Au zburat orele alături de Klaus, nu aş fi plecat din braţele lui, mirosul lui mă învăluia ca o pătură transparentă, eram doar noi doi într-o lume a noastră. O lume unde totul era perfect, fără griji, responsabilităţi, fără întreruperi de nici un gen, fără regrete. Şi în acele momente de nepăsare, în mintea mea parcă se instala un presentiment. Acel presentiment pe care l-am avut cu toată "coincidenţa" asta, acelaşi presentiment îmi spunea "e prea frumos să fie adevărat" , fii vigilentă îmi spuneam. Însă cu cât mai mult timp petreceam lângă el riscam ca sentimentele rămase pentru el să se trezească la viaţă. Şi faptul că mă privea atât de dulce, de parcă eram o căprioară pe care se hotărâse să nu o mai omoare după ce a stat la vânătoare, mă ducea şi mai mult în confuzie. Mă simţeam de parcă intrasem în mare şi încercam să înot în larg împotriva valurilor puternice, când tot ceea ce ar fi trebuit să fac, era să stau pe spate, relaxată şi să mă las purtată de fluxul natural, de valurile care mă aduc singure la mal. Ştiam în adâncul inimii mele, ştiam că nu voi uita acea zi alături de el. O zi era tot ce am vrut de la bun început şi nimic mai mult nu am îndrăznit să gândesc. Şi el acum mă întreabă de "relaţie ipotetică şi dacă vreau mai mult?". E o altă tactică de a mă ridica în al nouălea cer pentru a-mi da drumul.

-La ce te gândeşti? Mă întreabă în timp ce stă cu capul pe picioarele mele, mă joc cu părul lui şi îmi place.

-La tine. Îi răspund şi continui să-mi plimb mâna prin părul lui, îmi place să îl mângâi şi să intru cât mai mult în contact cu el.

-Ştiu asta, dar la ce în legătură cu mine? Îmi spune întorcându-se cu capul spre mine.

-M-ai pus pe gânduri, la ce te aşteptai cu întrebările alea. Am spus de câteva ori în mintea mea că îmi place iar de el.
Crezi că nu ştiu că e o altă tactică de a mă ridica în al nouălea cer ca apoi să îmi dai drumul?

-Fac asta de câteva ore, te urc în al nouălea cer ca apoi să-ţi dai drumul! Îmi spune râzând.

-Nemernic dulce, numai la prostii ţi-e gândul.

-Şi la tine. Îmi spune cu un zâmbet irezistibil de atrăgător.

-Vorbesc serios, termină teatrul ăsta de Don Jon.

-Alt film de femei nu ai găsit?

-E un film bun. Vreau să plec de lângă tine şi să nu te mai vreau niciodată. Ai înţeles?

-Wow, chiar atât de mult mă urăşti. E cam imposibil să ajungi să nu mă mai vrei. Stai liniştită atunci dacă asta îţi doreşti, asta voi face. Dar de ce dracu să aşteptăm până la miezul nopţii.
Eşti sigură că asta vrei? Îţi pot spune ceva acum care te va face să fugi de mine şi să nu mă mai vrei niciodată. Îţi garantez.

-Nu te urăsc, nu, încă nu. Focul ăla din ochii tăi mă excită şi mai mult. Ce ai de spus poate aştepta monstruleț. Îl sărut muşcându-i buza un pic.

-Mă vrei şi te vreau!

-Continuă, îmi place să mă minţi, minte-mă frumos aşa toată seara!

-Şi eu te vreau!

-Vreau să beau din buricul tău şi din gropiţele alea de la spate.

-Îmi place, îmi place ce faci din mine, dar..