Nu-mi pasă! Volumul 1

Cap.7 Să nu renunți!

"Țărmul este mai sigur, dar mie-mi place să mă lupt cu valurile." Emily Dickinson

Sper să vadă în altele pe mine, dacă tot mă vede ca restul femeilor. Nu îi doresc răul, nu pot. Îmi lipseşte la naiba şi urăsc felul în care am lăsat conversaţia. Mă concentrasem doar pe ceea ce simţeam nevoia să exprim, i-am închis gura cu ceea ce trebuia să aud eu şi atât. Avea dreptate, din perspectiva lui nu m-am gândit deloc. Am nevoie de o încheiere amicală şi o voi avea, în curând. Şi în timp ce îmi spuneam aceste vorbe convingătoare pentru starea mea psihică, altele mă loveau ca o migrenă. Îngeraşul şi demonul meu interior erau mai mereu în conflict. Erau ceva de genul în capul meu :
"Demonul: Tot ţie îţi pasă de cum se simte el, de perspectiva lui, dar lui? Îi pasă de starea ta psihică? Eşti cu capul, te-a jucat ca pe un pion, ce dracu vrei? Să îţi dea #loser la postări, înţelege femeie, ai fost doar un joc! Dă-l dracului de narcisist şi vezi-ți de viaţa ta, de ce îţi pasă de un nemernic a cărui scop ai fost doar de amuzament?
Îngerul: Nu poţi lăsa ura să intre în sufletul tău, ţie îţi trebuie "closure", în adâncul sufletului e un tip cu o inimă mare şi recunoşte cât bine şi câtă bucurie a adus în viaţa ta? Trebuie să vorbeşti iar cu el! Vei regreta dacă nu o faci!
D: Serios? Acceptă o înfrângere cu capul sus femeie, nu te lua după proasta aia de inima şi fii cu capul pe umeri. Nu îi scrie, vei regreta!
Î: Ceva bun ai văzut în el! Nu te-a atras doar privirea lui, ai iubit personalitatea lui şi nu poţi lăsa aşa lucrurile.
D: Wow, frână! Nu confunda ataşamentul cu iubirea, fato! Ai uitat cum te-a tratat? Stai un pic? Tu încă mai crezi că îl poţi face să simtă ceva? Draga mea, cunoşti semnele de dinaintea "despărţirii", el are pe altcineva în inima sa deja. Nu te mai păcăli şi mai mult, nu îl scoate de la block! Am zis nu apasă butonul ăla, fato! Femeie ce cauți pe profilul lui? Ieşi de aici! Vorbesc cu pereţii! Eşti o naivă și vei plânge, vorbele lui te vor răni profund.
Î: Hai deblochează-l, nu fi rea. Merită şi pentru tine o faci!"

Cam asta se întâmpla în capul meu, înţelegi durerea de cap?

Şi cum demonul meu era mai slab în acele zile, intru iar în vorbă. Trebuia să ştiu, o dată prentru ultima oară.
Nu aveam de gând să continui, doar să aud şi varianta lui. Deşi o ştiam destul de bine, aveam nevoie de o confirmare.
Îl deblochez şi văd mesaj de la el cu "Ce faci? " şi am rămas uimită ca o naivă, mi-a scris înainte de block. Căuta să vadă ce fac sau era curios cât de mult m-a distrus psihic? (Demonul: Ignoră şi uită! Face parte din jocul lui!)

-Karl: Ce faci?

-Ana: Îi răspund printr-o postare,
" seen, delete, block".
Nu mă aşteptam să răspundă niciodată. Acum trebuia eu să aflu tot, să îi dau importanţă.
Nu ai văzut block-ul?

-Karl: Mă ştii pe mine că dau importanţă la aşa ceva?

Nu am vorbim mult, am vrut să par rece şi indiferentă. Nici nu ştiu cum am făcut să dau iar follow paginii lui, dar aveam nevoie "să şteargă pe jos cu mine" şi să îl uit. A doua zi am vorbim iar, mă miram de amabilitatea lui, aşteptam să introduc subiectul ce mă interesa.

-Ana: Şi care ar fi perspectiva ta? Recunosc, am exagerat şi am privit lucrurile în mod subiectiv. Am ţinut cont doar de trăirile mele.

-Karl: Chiar vrei să ştii?

-Ana: Da, nu îmi place să las lucrurile aşa.

-Karl: Tu crezi că e uşor odată ce nu mai simţi nimic, să simţi iar ceva?

-Ana: Din punctul ăsta de vedere nu m-am gândit. Ai dreptate.
E mort în interior, la distrus femeia aia şi tu de unde eşti nu pot juca ce cărţi are el, ai mână moartă tu! Ţi-ai jucat prea devreme cele mai bune cărţi şi ai pierdut tot jocul.
Am mai vorbit multe, dar uneori simţeam doar nevoia să închid acel capitol al vieţii mele. Mă manipula şi o făcea în modul cel mai frumos. Eu nu ştiam să plec, el nu ştia să rămână. Trebuia să rup această legătură, oricât de mult aş fi vrut să rămân. Trebuie să îmi spună să rămân şi nu o va face niciodată pentru că nu există, nu a existat nicicând un sentiment real din partea lui şi nici nu ar fi putut fi ceva de viitor.

-Ana: Nu înţeleg multe, dar până la urmă ce vrei de la mine sau ce ai vrut?

-Karl: Să nu renunţi!

-Ana: Cum poţi să îmi ceri aşa ceva? Eu nu sunt nimic pentru tine. Nu puteam să cred, vorbeşte serios sau e doar o altă tactică de a lui de a-mi manipula sentimentele. Şi dacă da, ce rost are, ce câştigă prin jocul ăsta.

-Karl: Nimic, nu am nevoie de nimic!

-Ana: Bine. Atunci nimic vei primi.
Nu am cum să ranesc un om care pretinde că nu are sentimente.
Vreau să încetăm să mai vorbim, dar vreau să ştiu din ce cauză ţi-ai pierdut interesul faţă de mine. Adică ştiu motivul dar vreau să mi-l spui.

-Karl: Asta ar fi însemnat să existe un interes. Eşti sigură că asta vrei?

-Ana: Da! Ce rost are? Eu simt prea mult, tu nu simţi nimic. Eu mă îndrăgostesc, tu râzi, eu plâng, tu dai cu mine de pământ, tu nu înţelegi? Tu nu simţi!

-Karl: Vrei să ştii ce a adus la acest "sfârşit tâmpit"?
M-ai plictisit. Adică nu tu, dar toate dramele tale copilăreşti, geloziile tale şi felul tău posesiv. M-ai plictisit. Doar atât.

Ceva ȋn mine s-a rupt atunci când am văzut cuvântul "sfârşit", mai ales lângă cuvântul tâmpit. În momentul ăla am realizat tot ceea ce am greşit şi cât de mult am lăsat lucrurile să degenereze inutil. M-a durut fizic, eram în baie cu o ţigară ȋn mână şi m-am aşezat pe wc, mă gândeam doar în ce situaţie de rahat, da, rahat e prea frumos spus, de câcat mai bine spus, m-am putut băga singură şi cum trebuia să mă scot tot singură. Ce rahat de gentilom vorbeşte aşa din respect pentru o femeie? Ce rahat de femeie stă să îi vorbească aşa? Eram amândoi doi oameni cu caractere de câcat în acel moment, în acea situaţie. Toate despărţirile sunt de rahat. Ori cum o dai te simţi de câcat, fie că părăseşti, fie că eşti părăsit. Eu nu eram părăsită, nu, nu eram într-o relaţie propriu-zisă, dar durerea am simţit-o şi pentru el. Nu putea nemernicul să spună doar Adio? Sau într-un mod mai delicat să o spună? Vai, cât îl urăsc în acest moment! Vai, îl iubesc?! De asta doare atât de tare?
Ceea ce am scris după vorbele alea erau de parcă eram într-o comă profundă, de parcă priveam toată situaţia de undeva de sus. Trebuia să mă trezesc la realitate şi el nu era în ea.

-Ana: Am înţeles, mersi. Îți doresc tot binele din lume. Adio, Klaus.

Au urmat nişte aberaţii, dar eu simţeam un pumnal în inima mea şi aşteptam doar să termine şi să mi-l scot. O astfel de durere nu avea să treacă de azi pe mâine. Îl simţeam în mine, era prezent în inima și mintea mea. Trebuia să fac ceea ce știu mai bine, trebuia să îmi omor sentimentele cum ştiu eu cel mai bine şi prin cel mai dureros şi dulce mod. Prin scris.

Mă simţeam într-un vis care în scurt timp se transformase într-un coşmar.
Nu am dormit prea mult, mă trezesc şi fug să cumpăr cafea. Ador liniştea dimineţii, acele ore de tăcere a oraşului sunt divine pentru mine. Acea linişte mă judecă mai mult decât o mie de vorbe. Mă simt groaznic şi trebuie să îi marturisesc totul lui Alex. Mă macină ceea ce am făcut. Trebuie să vorbesc despre ce am făcut, nu cer iertare. Vreau doar să ştie totul. Ultimul meu gând înainte de a-mi pierde cunoştinţa, a fost Alex şi cum am stricat totul pentru un flirt neoprit la timp.

Dragul meu cititor,

Dacă ţi-a plăcut acest capitol, te rog să-l votezi, dacă nu, ignoră şi fugi la altă carte! Pentru cel care scrie şi îşi ia din timpul său liber ca să îţi dăruiască o parte din sufletul său, a vota este unica răsplată pe care i-o poţi oferi.
Cum se procedează (în caz că nu ştii!)
Dacă nu ştii să o faci, află că în partea stângă jos este o steluţă (dacă eşti pe telefon sau tabletă) şi dacă o atingi, primeşti un mesaj de mulţumire pentru că ai votat. Dacă îl atingi şi a doua oară, votul este retras. Nu poţi vota decât o singură dată capitolul. Dacă eşti pe laptop, în colţul din dreapta sus, există cuvântul VOTEAZĂ şi dacă dai click pe el apare cuvântul VOTAT. Nu este greu, îţi ia doar o secundă, în schimb, autorul a dedicat ore sau chiar zile din viaţa lui să scrie acest capitol. La sfârşitul cărţii este mai greu să reiei fiecare capitol şi să îl votezi, aşa că mulţi dintre voi nu o mai faceţi.
Ana Maria B, vă mulţumeşte anticipat.
Sărbători fericite tuturor şi sper să vă încânt şi la anul cu sfârşitul acestei mici cărţi. La mulţi ani! 🎁🎉🎄