Nu-mi pasă! Volumul 1

Cap. 18 Parte din mine

"Iertarea este forma supremă a iubirii." Reinhold Niebuhr

Aveam emoţii, trecuse atât de mult timp de când nu îl văzusem, mă lasă să îl aştept în aeroport şi vine după ce aflu ce a pus la cale toată treaba cu Klaus, ce a fost în capul lui?
Cobor cu greu, sunt extenuată nu doar fizic. Totuşi venise după mine, ca o naivă simt cum pun botul la explicaţiile lui, mereu ştia să spună exact ceea ce trebuia, să te facă nu numai să cedezi ci să fii convins de alegerea ta. Ar fi fost un bun avocat. Îmi simt palmele transpirate.

-Cum vrei să te omor, pistol sau cuţit?

-Cuţitul pentru că e mai personal, știi? Adică trebuie să te apropii de mine, ne zbatem, până ajungem la pat frumos!

-Mereu ştii ce să spui! Nu-ţi merge de data asta şi la pat azi am stat prea mult, mersi, dar nu mersi.

-Pentru una care nu vrea să folosească cuţitul cam mi-l învinge în inimă. Mi-ai spus că ai fost cu el, repetat.

-Tu ai vrut să faci pe Cupidon, mie doar mi-a plăcut coincidenţa.

-Da, cum naiba faci să îmi trimiţi email cu "hai să o luăm de la capăt" şi la câteva zile, eşti cu altul-n pat?

-Vrei să vorbim acum despre asta? Bine. Cum ai putut să oferi bani altui bărbat să se culce cu mine? Ce sunt un caz de caritate sau ce? De asta ai venit aici? Să mă iei la întrebări? Minutul s-a cam scurs.
Dau să plec dar mă trage de mână, mă ridic şi mă cuprinde de mijloc. Clişeic, mă mişcă în ritm de dans. Totul e atât de frumos în jurul nostru, îmi pune mâna pe spatele meu gol un pic şi mă ţine strâns. M-a atins de atâtea ori şi parcă astăzi e ceva schimbat. M-a atins şi am simţit de parcă timpul stătea în loc şi universul contemplează iubirea ce renaşte din noi.

-Nu pleci până când nu auzi ce am de spus şi taci!

-Sunt obosită, vorbim mâine!

-Nu-mi pasă! Stai la masă şi mă asculţi!

-Acum eşti autoritar!

-Nu-mi pasă că te-ai culcat cu el, mă doare, dar ambii am făcut greşeli pe care am vrea să le ştergem şi nu putem. Te vreau în viaţa mea, te vreau a mea pentru totdeauna, eşti parte din mine, înţeleg asta acum. Toate lunile astea în care am fost despărţiţi m-au făcut să nu mai vreau pe nimeni, nu a fost nimeni.

-Şi Daniela?

-Taci şi ascultă-mă! Nu a fost nimeni! În spital, donând sânge am aflat că sufer de o boală rară a sângelui. O boală care afectează fertilitatea. După o serie de analize medicale mi-au spus că şansele de a concepe un copil sunt minime, aproape la zero. De aia te-am alungat din viaţa mea, pentru că ştiam cât de mult îţi doreşti un copil. Daniela nu e decât o prietenă, are un alt iubit.

-Un copil cu tine, Alex, cu tine!

-Ştiam că nu îţi pot oferi asta. La câteva luni după ce ne-am despărţit am fost contactat de la clinica în care făcusem analizele că a fost o eroare în calculator şi a trebuit să refacă toate testele din acea zi, de acolo am fost informat că îmi greşise numele. Nu  am avut nicio boală, nimic. Am zis că oricum ai mers mai departe cu viaţa ta, până la acel email. Nu ştiu de ce am dubitat de iubirea ta, am fost, sunt orb de gelozie când vine vorba de tine. Voiam să ştiu dacă îl iubeşti, dacă te vei culca cu el.

-Cum ai putut? Spune-mi, dacă erai în locul meu, vulnerabil, singur şi te întâlneai cu cineva hot din trecutul tău, ce făceai? Nu te culcai cu ea?

-Probabil procedam la fel ca tine!
Dar nu-mi pasă, tot te vreau! Te vreau şi sunt dispus să lupt pentru tine, să mă fac iertat şi să mă iubeşti iar. Nu înţelegi, am trecut prin prea multe noi doi ca acum să ne dăm uitării. O iubire ca a noastră, merită o a doua şansă. Ana, spune-mi că mă doreşti!

-Nu e aşa uşor, Alex! Ai spus-o chiar tu, acum câteva zile te-am vrut ca apoi să mă duc în patul altuia. Nu sunt un robot care nu simte nimic, sunt un om care simte prea multe. Vă vreau pe amândoi şi nu vă vreau pe niciunul! Sunt confuză. Pentru că problemele dintre noi au fost dinaintea lui Klaus. Ai încetat să mai fii prezent, nu mai comunicam, să nu mai vorbim despre timpul dedicat prietenilor tăi. De câte ori ţi-am spus să mergem singuri în vacanţe, la restaurante, îţi aduci aminte ce îmi spuneai? "NE PLICTISIM DOAR NOI DOI"

-Ştiu şi m-am schimbat, am rupt toate legăturile, îţi promit că vei vedea un alt bărbat. Dă-ne o şansă, am fost un imatur. Putem să lăsăm trecutul în urmă cum ai spus sau îmi scoţi ochii pentru orice. Din câte ştiu, amândoi am greşit, dar nu vreau să ne întoarcem la ce raport am avut, vreau să o luăm de la zero.

-Ne căsătorim peste trei ani???

-Deci mă iubeşti!

-Poate! Nu ştiu, mai vedem! Vorbeam ipotetic.

-Deci cu Daniela nu ai făcut nimic?

-Cu Daniela, nu!

-Bine, ce ai făcut în lunile fără mine?

-Nu se vede?

-Ai slăbit, mult, se vede! Dar cum eşti, cum sunt ai tăi? Ce le-ai spus despre noi?

-Nu le-am spus mai nimic, deşi au bănuit de îndată ce m-au văzut fără tine. Apoi, am evitat subiectul şi pe ei o perioadă bună, până când a fost timpul să pot vorbi.

-M-ai făcut să cred că totul e vina mea, mi-ai sfârşit inima prin indiferenţa ta.  Cum ai putut să taci şi să nu îmi răspunzi la mesaje, la apeluri? Totul mi întoarce înapoi, deşi lăsasem totul în urmă, totul mi se întoarce cu zeci de întrebări.

-Şi iubirea? Iubirea nu se întoarce?

-Nu ştiu dacă a plecat iubirea dintre noi, a fost precum o pauză. Dar nu ştiu dacă mai merită să reluăm. Mi-e teamă că vom face aceleaşi greşeli, mi-e teamă să nu facem pasul acesta doar din frica de singurătate și cea a eşecului.

-Merită şi îţi voi dovedi prin fapte, nu prin vorbe. Dar reia ceea ce mi-ai spus şi mie, tu vrei să o luăm de la zero astfel eu nu aş fi aici.

-Da, dar asta înainte de a afla ceea ce ai făcut, cum mi-ai ascuns o posibilă boală, nu vreau să o luăm pe un drum de genul acela, să avem secrete. Şi din păcate, ţin secrete faţă de tine. Un secret pe care nu am putut să ţi-l spun şi mi-e teamă că va trebui să trăiesc cu el.

-Eşti fantastică! Îţi jur, e bine să ai şi secrete. Nu ai cum să fii vreun agent secret, rudă cu mine nici atât, deci sunt bine şi cu secretul tău. Sunt sigur că ai motivele bine întemeiate de ai ales să nu mi-l spui.

-Da, un motiv foarte bun.

-Bine, o să lăsăm să curgă totul natural.

-Cred că va trebui să învăţăm să comunicăm în primul rând.

-Arăţi minunat, sunt treaz deşi eram ameţit, de când te-am văzut, m-ai trezit la viaţă, efectul pe care îl ai asupra mea e incredibil.

-Te excită palmele mele deci, îţi place bătut. Bine de ştiut. Nu mă simt bine, mă scuzi. Plec în camera mea.