Și mintea-mi e desprinsă, de-al vieții crud destin
Când de singurătate, sufletul mi-e plin
Ridic iar capul, în lume mă trezesc
Și-a morții sărutare, pe buze o primesc.
Inima-mi e sfâșiată, de scurtul timp al vieții
Și glasu-mi rătăcește, pe-altarul tinereții.
Visul iubirii mele, se pierde-n clipe triste
Ca marea-n orizonturi, toate nesfârșite.
