Eu îmi iubesc chitara cea veche
Căci vrea să aduci iarăși vara
În inima ce îmi e rece
Sub lună așteptându-te seara.
Acorduri, acorduri și imagini în ochi-mi
În ochii-mi de lacrimi ce-s plini
Tristețea pătrunde în inimi
Și-n sufletu-mi de copil.
O coardă se frânge, iar pana
Îmi sare din mână și cade
Acum nu mai plânge chitara,
Să-ți cânte, iubito, nu poate.
Nu mai plânge chitara, iubito,
Căci coarda-i, ca inima-mi, s-a frânt
Este târziu să-ți mai spun: "Tu, alint-o"
N-o s-o mai auzi niciodată cântând.
Și-ncerc s-o repar, să-i pun alta,
Dar glasu-i e altul și-i trist
Suflarea cea rece îmi mângâie fața
Și nu, nu este numai un vis.
