Sunt doar un fulg ce cade-n zare,
O altă frunză care moare,
Sunt doar o lacrimă din cartea vieții,
O lacrimă dulce a tinereții.
Sunt doar o pană care-n vânt,
Alunecă, plutește-n gând,
Precum o carte ce-i nescrisă,
De timp uitată, neatinsă.
Sunt doar o pasăre ce-n zboru-i,
Plonjează spre a ei pradă,
Sau ca un vultur care din ceru-i,
Veghează lumea toată.
Sunt doar un punct pe o hârtie,
Eu sunt doar unul dintr-o mie,
Și important în cursul vieții,
Așa cum e și roua dimineții.
Un simplu strop de apă, care
Căzând, dispare-n mare,
Un simplu om, cât o furnică,
Puternică, tot dacă-i mică.
