De-acum nu ne-om mai vedea,
Nu voi mai fi cu tine,
Dar tu rămâi în urma mea,
Rămâi cu bine.
Dar ai privit nepăsător
Cum pe-a noastră cărare:
Mă-ndepărtez încetișor
Cu-atâta apăsare.
Nu ți-a păsat deloc de noi,
L-ai vrut pe el, un altul,
Ai vrut ca voi să fiți cei doi,
Ce o să umpleți raftul.
Nici nu mai știi cât te-am iubit,
Acum totu-i trecut,
Nu-ți amintești cum m-ai privit,
Nu știi ce ai pierdut.
Acum, plecând încet pe drum,
Observi că n-o să mai vină,
Totul e prefăcut în scrum,
Și ars, într-o vitrină.
