Buzele-ți moi când mă ating,
Temerile mi se sting,
Glasul tău plin de iubire,
Umple-un suflet de trăire.
Pierdut în lume când nu ești,
Dar prin iubire, mă găsești,
Rămas orfan, uitat de viață,
Tu, mi te așezi în față.
Sunt un simplu călător,
Prin viață, un trecător,
Rătăcit prin labirint,
Pierdut în lume și-n timp.
Poza ta la pieptu-mi strâng,
În suflet te-aud râzând,
Mă uit spre cer și-mi amintesc,
De ce-am ales să te iubesc.
Sufletu-mi moare de dor,
Căci sunt un simplu pierzător,
Iar tu prin stele ai ales
Cu ochii-ți calzi, să mă veghezi.
Și ne priveam seară de seară,
Eu pe terasă, tu pe o scară,
Dar parcă-a fost numai un vis
Care, trezindu-mă, s-a stins.
Un vis, o clipă de iubire,
Un simplu cântec și-o trăire,
Cu dor nespus, cuvinte triste
Stau, pe buzele-mi închise.
O, suflet drag și-o amintire,
A inimii sfântă sortire,
Ai ales să zbori la stele
Ucigând visele mele.
