De ce viața-mi este tristă
Nu mă iubește nicio ființă
De ce sunt singur, părăsit,
De-ai mei prieteni, folosit.
De ce-ai plecat, de ce te-ai dus
Mi-a mai rămas doar un apus
De ce-ai fugit de lângă mine
Când ți-am făcut atâta bine?
De ce-am iubit, de ce, ea, nu?
De ce pe ea, de ce chiar tu
De ce-o iubești în continuare
Deși tu știi că încă doare?
Tot am pierdut, eu unde sunt?
În lume rătăcesc sperând,
De ce-am crezut că a iubi
Este frumos... Nu e, să știi.
E un blestem s-alegi un suflet
Care te lasă fără zâmbet
E crud cum lumea pleacă
Deși-i iubești, ei te reneagă.
De ce alegem a iubi, a prețui,
Când ei ne vor părăsi,
De ce alegem să fim buni
Când ei distrug, ne-aruncă-n drum.
De ce să ne mai facem vise
Când ei le sfarmă-n clipe triste
De ce oare mai iubim
Când pentru ei - nu suntem vii.
