Sunt singur și nefericit ca vântul
Sunt singur și îmi zboară gândul
Prieten bun îmi e doar cartea
La care scriu așteptând moartea.
Aștept ca inima-mi de gheață
Să se înmoaie, să prindă viață
Aștept la mine ca să vină
Iubirea, să iasă la lumină.
În colțu-mi în adâncul nopții
Prieteni îmi sunt numai morții
Lacrimile-mi grele curg
Mintea-mi spune să nu plâng.
Sunt singur, nefericit ca moartea
Sunt singur când se lasă noaptea
Prieten sunt numai cu vântul
Care îmi mângâie mormântul.
