Azi, din nou, mi-a zburat privirea către clădirea de lângă facultatea la care am fost acceptat acum câteva luni. Pare așa de diferită. Poate doar așa o văd eu. În fața mea văd o mulțime de studenți care, probabil, se înghesuiau să ajungă cât mai repede în sălile de curs. Îmi apuc geanta cu aparatul foto mai bine, încercând să mă strecor printre oameni. Spre nenorocul meu, cineva din spate mă apucă de mâneca gecii, trăgându-mă într-o parte. Simt cum încep să transpir incontrolabil când zăresc privirea băiatului.
- Jungkook! Ai terminat de editat videoclipul? Domnul profesor mi-a zis să te anunț că trebuie să te întâlnești cu el după cursuri.
Încep să respir sacadat numai gândindu-mă că va trebui să comunic și cu profesorul. Dau rapid din cap, simțindu-mi fața înroșindu-se. Începeam să amețesc. Văd fața destul de confuză a băiatului care mă întreba îngrijorat dacă sunt bine. Mă întorc și încep să alerg către incintă, sprijinindu-mă de un perete. Inspir adânc aer în piept de mai multe ori și îmi trag mai bine geaca pe mine. Mă îndrept cu pași repezi pe holul aproape gol, către primul curs.
Mă așez pe un scaun, fără să salut pe cineva, scoțându-mi cu grijă un caiet și un pix din ghiozdan. Profesorul intră mai devreme decât credeam, începând să vorbească imediat cum închide ușa.
- Am anunțat că azi veți prezenta videoclipurile pe care vi le-am cerut. Cine vrea să înceapă?
Nimeni nu reacționează la propunerea profesorului, ceea ce mă cam îngrijorează. Nu s-a mai întâmplat așa până acum. Acest curs era de obicei cel mai interesant pentru colegii mei. Ce au pățit azi?
- Nimeni? Chiar așa de greu a fost?
Aud un oftat mai din spate, spărgând liniștea din sală. Nu am mai fost așa de emoționat la un simplu curs. Nu trebuie să vorbesc, trebuie doar să prezint și...
- Jungkook? Ai adus ceva? Tresar la auzul numelui meu. Înghit în sec și mă ridic de pe scaun. Cu pași destul de mici mă îndrept către profesorul cu care va trebui să mă mai întâlnesc odată. Îi întind stick-ul, așteptând ca videoclipul meu să apară proiectat pe perete. Îmi aplec sfios capul și mă așez înapoi pe scaun. Îmi mușc buza emoționat, chiar dacă asta nu e prima dată când mai prezint un astfel de proiect.
Privesc uneori profesorul cum analizează probabil fiecare greșeală făcută de mine, încruntându-se uneori. După ce în sfârșit s-a terminat, se întoarce spre mine și, spre surprinderea mea, îmi complimentează lucrarea. Nu durează mult discursul lui, că imediat un alt coleg dorește să își prezinte propriul proiect.
Happy Army Day! <3 <3
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
