𝚙𝚑𝚘𝚋𝚒𝚊 / 𝚝𝚊𝚎𝚔𝚘𝚘𝚔

cinci

Deschid ușa unui birou, sperând să-l găsesc pe profesorul care m-a chemat azi-dimineață. Spre norocul meu, bărbatul era așezat pe un scaun, așteptându-mă. Mă apropii cu pași mici, iar când mă observă, pe fața lui apare un zâmbet mai primitor ca niciodată.

- Jungkook! Se ridică, apoi își continuă ideea. Te-am chemat ca să îți fac o propunere.

Îmi înclin ușor capul într-o parte când aud ultimul cuvânt. Probabil pare absurd, dar nu înțeleg ce a vrut să spună.

- Am văzut mai multe lucrări pe care le-ai făcut de când ai intrat aici și, sincer, am rămas profund surprins de ideile tale.

Palmele îmi transpiră, însă instant îmi apare un zâmbet mic în colțul gurii când aud complimentele profesorului.

- Te-am recomandat unui organizator de expoziții și mă gândeam... se oprește brusc, uitându-se nedumerit la mine când încep să scutur din cap emoționat.

Știu ce înseamnă asta. Nu pot să arăt tuturor penibilele mele proiecte pe care, de obicei, le făceam în grabă.

- N-nu pot să accept... îi spun cu un oarecare tremurat în voce. Pare destul de surprins, poate prea surprins de răspunsul meu.

- Jungkook, ești sigur? Ai putea să fi ales pentru cine știe ce film și...

- Îmi cer scuze. Nu pot face asta...

Îl aud cum oftează zgomotos și își pune mâinile la piept. După expresia lui puțin dezamăgită, se aștepta, cel mai probabil, să îi accept propunerea cu zâmbetul pe buze. Mă aplec politicos și îmi fac drum către ușa deschisă. Eu îmi amintesc să o fi închis. Înainte să ies pe hol, mai fac încă o plecăciune și las profesorul în mijlocul camerei. Mă rezem de un perete și trag aer adânc în piept. Cum aș putea să arăt cuiva, oricui, videoclipurile mele pe care nici eu nu le consider cele mai grozave. Abia dacă vorbesc cu cineva, iar profesorul chiar îmi recomandă să îmi exprim ideile, bune sau proaste, tuturor.

Încep să merg încet pe holul gol, fără să am nimic în minte. Singurul lucru pe care vreau să îl fac este să ajung în camera mea fără să mă întâlnesc cu cineva.

- Jungkook! Tresar a miia oară pe ziua de azi când îmi aud numele, întorcându-mă. Văd o față cunoscută cum îmi face cu mâna, zâmbind și apropiindu-se de mine. Încerc să nu fac niciun contact vizual, însă vorbele lui mă surprind.

- Îmi dai numărul tău de telefon?