𝚙𝚑𝚘𝚋𝚒𝚊 / 𝚝𝚊𝚎𝚔𝚘𝚘𝚔

nouă

Ziua de ieri a trecut așa de greu, iar cea de azi parcă nici nu se mai termină. Primul curs s-a încheiat, dar a durat o veșnicie. Îmi iau aparatul de pe masă și mă îndrept spre curtea interioară, sperând să nu mă întâlnesc cu cineva, ca de obicei.

-  Jungkook!

Îmi mușc buza oarecum nervos, dar și emoționat. Mă întorc și îl văd pe Taehyung făcându-mi cu mâna. Vine spre mine și-și pune mâna după umerii mei, lucru care mă surprinde.

-  Unde te duci?

Îi răspund destul de sceptic. Nu îl consider atât de apropiat încât să vorbesc așa informal. Decide să vină cu mine într-un final, după mai multe replici neimportante.

-  Am auzit că ai refuzat o propunere... mă întorc brusc când aud ultimul cuvânt.

De unde știe el?

- De ce nu ai acceptat? Era o oportunitate imensă.

Îmi cobor capul, fără să-i răspund. Nici de asta nu are nevoie să știe. De ce este așa de curios?

- Nu ai de gând să-m spui?

De ce mă tot obligă să îi spun?

- Am o... problemă. Îl aud cum oftează, parcă așteptându-se la acest răspuns.

A părut destul de neimpresionat când m-a auzit, doar și-a lăsat și el pentru câteva secunde capul în jos. Și-l ridică, apoi, cu zâmbetul pe buze, se uită la mine.

-  Haide în curte!

*

Priveam destul de interesat cerul, fără să realizez că mai e cineva lângă mine. Vântul adia atât de ușor, dându-mi uneori câteva șuvițe de par de pe frunte. Inspir aer adânc în piept, expirându-l mai apoi pe gură. Vremea este surprinzător de caldă, având în vedere că toamna e pe terminate deja.

- Voi termina eu proiectul. M-ai ajutat destul.

Scot un mm destul de forțat, chiar dacă mă scăpase de o altă întâlnire.