𝚙𝚑𝚘𝚋𝚒𝚊 / 𝚝𝚊𝚎𝚔𝚘𝚘𝚔

șase

Ajung cumva pe holul, acum gol, al universității, căutând un afurisit de magazin. Îmi scarpin ceafa, uitându-mă după o eventuală ieșire, însă, în depărtare văd o ușă cum se închide. Mă încrunt puțin, dar îmi aduc aminte imediat de Jungkook care avea o întâlnire cu un nu știu ce profesor. Mă apropii repede de acel loc, uitându-mă subtil pe un mic geam. Îl văd pe partenerul meu și un bărbat stând față în față. Deschid ușa încet, încercând să aud mai bine conversația.

- Te-am recomandat unui organizator de expoziții și mă gândeam...

Profesorul se oprește brusc, iar după câteva momente aud vocea lui Jungkook cum îl refuză. De ce ar face una ca asta? Asta e cea mai bună oportunitate de a te face cunoscut. Nu îl înțeleg. De ce se ascunde atât?

După alte câteva replici, Jungkook se apleacă și dă să se întoarcă spre ușă. Fără să gândesc prea mult, lucru care se întâmplă destul de rar, mă îndepărtez de ea repede, lăsând-o din nefericire, deschisă. Îmi mușc buza emoționat când îl văd cum iese. Se rezemă de un perete, apoi pleacă spre ieșire. Dacă tot l-am văzut, ar trebui să îl întreb despre proiect. Îl strig, iar după ce se întoarce îi zâmbesc și mă apropii de el. Își tot ținea privirea în jos, dar eu am insistat și l-am rugat să îmi dea numărul lui de telefon. Se uită la mine cu doi ochi mari, făcându-mă să mă încrunt.

- De ce ai nevoie de numărul meu?

La întrebarea lui mă bufnește râsul, însă mă opresc când observ că el vorbește serios.

- Știi că noi avem de făcut un proiect împreună. Ar fi mai ușor să te sun decât să te caut în toată universitatea.

Îi las ceva timp de gândire, apoi decide să îmi dea ce i-am cerut. Îmi pun telefonul în buzunar după întregul proces. Mă uit la el când o idee îmi trece repede prin minte.

- Jungkook, ai putea să vii la mine mai târziu să ne apucăm ca să terminăm mai repede.

- Azi?

Dau din cap și aștept să răspundă. Fața lui se înroșește, fără să realizez când. Observ pieptul lui cum urcă și coboară din cauza respirației grele. Rămân surprins de reacțiile lui după o simplă conversație. Înghite în sec și mă întreabă ce număr am la cameră. Zâmbesc ușurat și îl informez.

- 109. Te aștept pe la șapte.

Îi fac cu mâna și îmi continui drumul spre magazin.