Capitolul 6

18 4 4
                                    


Henry formă parola de la apartamentul în care locuiau el și Yoon și se descălță. Tolănit pe canapeaua din fața televizorului, Yoon mânca dintr-o pungă de popcorn. Henry își târșâi picioarele până la canapea și se lăsă să cadă, afundându-se în perne. Yoon se dădu mai încolo, continuând să privească serialul de acțiune de care era absorbit.

- Am venit acasă, zise Henry, luând popcorn.

- Văd. Și nu sunt soția ta, ca să mă anunți că ai ajuns, replică Yoon fără să își ia ochii de la ecran și îndesându-și alte floricele în gură.

Henry râse, apoi zise:

- Fac repetiție.

- Repetiție? Numai tu ai putea avea nevoie de repetiție ca să știi cum să îți anunți femeia că ai ajuns acasă.

Henry râse din nou.

- Te-ai vorbit cu soru-mea?

- Ultima dată aveam interdicție să vorbesc cu ea. Pe motiv că eclipsez rolul de frate. Dar ce? Și ea a realizat cât de singuratic ești?

- Singuratic? Cine a zis că sunt singuratic? Te am pe tine și pe Iseul. Și apoi am o groază de colegi, răspunse el, continuând să râdă.

- Toți sunt bărbați, cu excepția lui Iseul, bătrâne! Ce încercăm, eu și soră-ta, să îți spunem aici e că ai nevoie de cineva lângă tine. Ca să fiu mai exact, e timpul pentru o prietenă, amice.

Henry tăcu și fața lui redeveni serioasă. Pentru un moment, Yoon avu impresia că acesta chiar reflecta la mesajul schimbului lor de replici. Continuă să privească scena în care detectivul se presupunea că trebuia să vegheze o casă pentru prinderea suspectului, dar acesta pierduse de mult lupta cu somnul, iar tocmai în acea clipă suspectul își făcea apariția la colțul străzii. Henry își plesni palmele de genunchi și se ridică în picioare, apoi întorcându-se către Yoon îi zise:

- Cine ar crede că un agent SWAT se uită la seriale de acțiune!

- La mine sunt filme de comedie. Scenariștii care le gândesc habar nu au că în viața reală e de 10 ori mai rău.

Henry îl lovi cu perna.

- Mai bine te-ai duce să dormi. Mâine suntem așteptați la prima oră, zise, îndreptându-se către camera lui.

- Henry! strigă Yoon în urma lui. Ai văzut-o pe fata comandantului?

- Nu și nici nu mă interesează, veni replica, înainte ca ușa să se închidă.

Umbrele trecutului nostruUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum