Memoriile unui Demon.

Trei. Partea întâi.

O noapte departe de liceu. O noapte cu noii mei prieteni. O noapte în care încercam lucruri noi. O noapte ce-mi va rămâne în minte pentru mult, foarte mult timp.

   - Ține pușca așa, bun, perfect. zise Aiden încercând să mă ajute să trag la țintă.

   - Și dacă nu nimeresc?

   - N-ai cum!

   - Pssst! Uită-te aici. Acum trage. zise Nini punând în fața mea o poză de-a Elenei. Începusem să râd zgomotos împreună cu Aiden.

   - Ia poza aia, s-ar putea să te trezești cu mâna împușcată. Și acum, mă concentrez.. am spus eu serioasă. Sau cel puțin, încercam să fiu serioasă.

   - În mijloc?! Nu pot să cred! exclamă Dominique.

   " Dacă ai avea tu abilitățile mele de Demon..."

   - Eu revin. strigă Aiden în timp ce se îndepărta. Așteptați-mă aici.

   Eu continuasem să trag la țintă.

   - Unde-i Sarah?

   - Aici! Aiden! Unde-ai fost?

   - Bilete la casa groazei. Vă băgați?

   Casa groazei. Chiar nu voiam să întreb ce e cu aia. Oricum aveam să aflu. Iar după nume..

   Câte un "scaun cu rotile" sau așa ceva pentru două persoane. N-am mai văzut de când sunt aici. Perfect. Sarah și Nini s-au așezat împreună. Iar eu am rămas cu Aiden. Oricum, mie îmi convenea. "Intrăm în tunel.."

   - Ți-e frică?

   - E puțin întuneric , dar...mă rog..

   - Ia-mă de mână dacă ți-e frică, bine?

   - Sunt ok.

   Și nu aveam să mai fiu pentru atât de mult timp. Creaturi monstruase, confecționate din plastic și cauciuc, evident, îmi apăruseră în față. M-am abținut să nu țip. Auzeam în spatele meu pe Dominique și Sarah țipând. "Tu n-o s-o faci." Dar...gândacii au pus capac. Au răsturnat pe noi gândaci. Din cauciuc ceva mai lipicios... am țipat, iar degetele mele lungi și subțiri s-au strecurat cu precizie printre degetele lui mari, strângându-le. El m-a cuprins cu cealaltă mână la pieptul lui.

   - Închide ochii până ieșim, bine? șopti el.

   Iar eu m-am conformat. Drumul părea că nu se mai terminã. Muzica înfiorătoare de pe fundal devenise altfel, în brațele lui. Nu-mi mai păsa de nimic. El mă sărută pe frunte și mă strânse de mână mai tare.

   - Gata. Hai, ieșim, deschide ochii.

   "S-a terminat? S-a terminat?! De ce s-a terminat?!"

   De acolo, am mers la McDonald's. Dacă toată seara am ieșit din pielea unor adolescenți și ne-am comportat ca niște copii , trebuia s-o facem până la capăt. Ne-am comandat cu toții câte un Happy Meal.

   - Uite ce jucărie roz! exclamă amuzat Nini.

   - A mea! strigă Sarah smulgându-i-o din mână.

   - Bine, bine, a ta...

   Noi râdeam.

   Și cu asta, se terminase seara în oraș.

   Era ora unsprezece iar eu și Aiden stăteam pe acoperiș admirând luna plină.

   - Frumos azi, nu? întrebă el.