Memoriile unui Demon.

Șase. Partea a treia.

   Stăteam întinsă în pat gândindu-mă la vorbele Elenei. Probabil că avea dreptate, că rămăsese fără singurul lucru pe care îl mai avea. Cu singurul lucru care mai atrăgea cât de cât unele persoane. Cu acea popularitate stupidă de care eu dispuneam acum.

   Am suflat și m-am ridicat greoi din pat întorcându-mă la apartamentul Elenei. ”Într-adevăr, i-am dat o lecție prețioasă pe care sigur nu o va uita prea curând. Nu îi voi da popularitatea înapoi, ci voi încerca să-i dau o prietenă. Da, sunt un Demon nobil și puternic, dar dacă tot fac pe Îngerul păzitor pentru atâția oameni pe care nici măcar nu-i cunosc, de ce nu aș face-o și pentru ea?” Bat sfioasă la ușă. Ca și prima dată, Lily o deschise. Dar pe fața ei nu mai era acea aroganță, ci frică. Îi zâmbesc politicoasă și intru pe lângă ea.

    - Elena?

    - Heavynne? De ce te-ai întors?

    - Am uitat ceva în camera ta, pot să intru? am spus eu făcându-i cu ochiul.

    - Desigur..

    După ce închise ușa camerei ei mă privi insistent cerând răspunsuri. Eu am zâmbit apoi m-am așezat pe pat.

    - Mda, îți lipsesc prietenii?

    Ea dădu din cap afirmativ.

    - Păi mă ofer voluntar. Dar dacă faci din nou...

    - Promit! mă întrerupse ea.

    - Ok atunci. Mergem la mine?

    - Mergem.

    În seara aceea pot spune că mi-am schimbat radical părerea despre Elena. Nu mai părea acea ființă insuportabilă și rea, plină de fițe și aere. Ci era o adolescentă normală, aproape la fel de normală ca și mine. Aiden a fost puțin surprins când a intrat în camera mea și a văzut că încă nu ne tragem de păr. Tot ce pot spune e că a fost o noapte plină de surprize plăcute. Doar acea noapte.

   Peste câteva zile...lucrurile mergeau bine. Elena ajunsese să stea la aceași masă cu noi, spre surprinderea lui Amber și Niklas. Ei credeau că fata ascunde ceva și că o să mă tragă pe sfoară într-un fel. Eu nu le dădeam crezare. Și am ajus să-mi pară rău într-un fel după acest mic eveniment.

   Oricum, în tot acest timp în care eram prietene, Elena încerca să afle secrete de-ale mele, sau să încerce în cel mai subtil mod să-mi spună că probabil ar trebui să cedez altcuiva postul meu în consiliu, după ce auzise că eu defapt uram toată chestia aceea cu popularitatea și responsabilitățile pe care trebuia să mi le asum. Nu-mi dădeam seama că defat ea încerca să-mi facă mai mult rău decât bine, cu toate că prietenii mei mă sfătuiseră în legătură cu ea. Pur și simplu nu vroiam să-i ascult.

   Observam că încet, încet Elena își relua comportamentul de scorpie. Probabil că încerca să mă aducă și pe mine în clubul fițoaselor ca să mai aibă aceași popularitate ca și înainte. Oricum, se suise prea sus în copacul viselor, așa că într-o zi i-am tăiat craca de sub picioare, fix de ziua ei. ”Aia e suferință, fetiță.”