Memoriile unui Demon.

Patru. Partea a treia.

  Nu puteam dormi. Cu toate că totul era absolut perfect, nu puteam dormi. Trupul meu firav era înconjurat de mâinile mari și puternice ale lui Aiden. Capul meu se odihnea pe pieptul său. Îi ascultam inima cum bătea ritmic, din ce în ce mai tare. I-am sărutat pieptul dezgolit apoi m-am așezat comod în brațele lui, mângâindu-i mâinile cu degetele mele subțiri. Mă gândeam la ce se întâmplase defapt. Am stat îmbrățișați pentru multă vreme, acolo, pe podea. Aiden vru să mă ducă în camera mea.

  "- Heavynne, e târziu.

   - Nu vreau să mai plec de aici...

   - Trebuie să dormi, mâine e o zi mare..

   - Atunci, vrei să dormi cu mine?"

                                               ***

   Mergeam pe holurile imense cu Aiden. Cu Aiden de mână. Mă simțeam triumfătoare în fața tuturor. Mă simțeam ca și cum toți se dau în lături ca noi să trecem.

   - Ei, felicitări băiete! Să vă țină! ne ură...fix Amber.

   - Mulțumim. am răspuns eu zâmbind. Vroiam să ignor amintirile legate de prima mea seară la Rellie.

   - Apropo, eu sunt Amber. Amber Harris. spuse ea întinzându-mi mâna.

   - Heavynne Hill.

   - Sau Rosa Vangeski. Fato, ești superbă. Te-ai gândit să faci o carieră din asta?

   - Sinceră să fiu...

   - Heii....bună amice! Trebuie să sărbătorim! strigară entuziasmați Nini și Mike. Vă deranjează dacă vi-l furăm puțin?

   - Nici o problemă...

   - Ok, hai să mergem!

   - Heavynne, felicitări! Prima ta cucerire aici...

   - Oh, Sarah... am zis eu râzând.

   - Mergem și ne luăm ceva din cantină apoi plecăm în grădină? E prea mare agitație aici cu echipa de fotbal...

   Într-adevăr, Nini, Will, Mike , Niklas și alți membrii ai echipei făceau o gălăgie de nedescris.

   - De acord. am strigat eu și Sarah.

  

                                             ***

   - Oh, Doamne, liniște! excalamă Amber întinzându-se. Deci, draga mea, povestește-ne. Sunt cea mai bună prietenă a lui Aiden din copilărie, am drepturi.

   - Amber, n-am făcut nimic ieșit din comun. Dar ce e cu agitația asta?

   - Știam de mult că Aiden te place. Și Nini a aflat de la mine. Și...când v-am văzut împreună...trebuia să facem ceva frumos pentru prietenul nostru.

   - Frumos...adică e frumos să ai așa prieteni.

   - Știu că și el ar face asta pentru mine..

   - Ah, ea e Sarah. Prima mea...prietenă de aici.

   - Amber, încântată.

   - Și eu.

   - Deci, ce-ar fi ca să ne cunoaștem mai bine? Adică, tu fiind cu fratele meu, devii sora mea, nu? spuse Amber râzând.

   - Corect.

   - Mergem undeva? Am terminat orele azi..

   - În regulă, mergem în oraș? întreb eu zâmbind ca o puștoaică de cinci ani.

                                           ***

   Avusesem destul timp la dispoziție ca să o cunosc pe Amber. Era o fostă a găștii Elenei. Știa cam toate regulile și toanele ei. A renunțat, din fericire. Ca și acum, Niklas și ea vroiau să o schimbe. Dar Amber nu era doar o simplă membră a găștii de fițoase. A fost cea mai bună prietenă a Elenei. Ajunsese la inima ei. Dar de când a plecat, între cele două se născuse o dușmănie una pentru cealaltă.

   Eram toate trei, în parcul din apropierea restaurantului Rellie.

   - Și...sunt înscrierile pentru alegerile președintelui comitetului de anul acesta în curând.. spuse Sarah.

   - Eu nu mai am de gând să mă înscriu! exclamă Amber.

   - De ce nu? am întrebat eu curioasă.

   - Păi...hai să-ți explic. În primul rând, fiind președintele comitetului înseamnă...popularitate maximă. Elena e aleasă în fiecare an președintă, adică, mă rog, e pe bună dreptate, dar dat fiind faptul că ea vrea din ce în ce mai multă popularitate...

   - Tu te înscriai pentru popularitate?

   - Nu. Doar pentru a-i da o lecție Elenei.

   - Dar din păcate n-ai reușit.

   - Tu ai putea, Heavynne , să-i dai o lecție fetei ăsteia.

   - Cum adică?

   - Păi, ai venit de puțin timp aici, și deja ai patru prieteni din echipa de fotbal, plus eu, fosta ei cea mai bună prietenă. Te-ai făcut remarcată din prima. Și dacă ai câștiga, pun pariu că Elena s-ar schimba.

   - Patru din echipa de fotbal?

   - Dominique, Will, Mike și prietenul Elenei.

   - Ce? Eu și Niklas?!

   - Sunteți doar prieteni, ușor. Apropo, faptul că ați ieșit atunci împreună nu i-a căzut deloc bine fetei. spuse ea râzând.

   - Mă rog... oricum, n-o să mă înscriu.

   - Decizia ta, scumpete.

   - Heavynne, este trei și jumătate, n-ar fi mai bine să mergem acum ca să putem ajunge la timp la cursul de pictură?

   - Ok. Amber..?

   - Eu mai rămân puțin. De ceva, știu la ce ușă să bat.

   - O zi bună în continuare.

   - Mulțam'.

  

                                             ***

   Mă așezam la același șevalet de mult timp. Și cu toate astea, nu era "al meu". Elena intră nervoasă și se așeză în spate. Îmi era milă de ea.

   - Bună ziua copii! Deci, avem pe masă treizeci și nouă de borcănele pline de...roșu, galben și verde. Faceți un desen doar cu aceste culori. Sunteți treisprezece persoane aici, deci borcănelele ajung pentru fiecare.Spor la lucru!

   Nu pot să descriu îmbulzeala de acolo. Eu am ieșit prima. Mi-am așezat borcănelele pe suport apoi am muiat pensonul în roșu și am început să dau culoare pânzei.

   Elena venea spre mine cu borcănelul cu vopsea galbenă. "Intenții rele?" Mi-am folosit puterile pentru a opri timpul fix înainte ca să îl arunce pe mine. "Mmm...ce să facem acum cu tine...gata, știu." Am dus-o lângă Rebecca. "Oh, vai." Rebecca era fiica unei persoane influente din New York. M-am așezat din nou în fața șevaletului și...lasă timpul să curgă. Zâmbeam colorând pânza. Pe fundal cu țipătul înfundat al Rebeccăi. Sărăcuța...

   - Scuze, scuze, nu am vrut, nu înțeleg, eram...

   "Ce viață..."