Memoriile unui Demon.

Șase. Partea întâi.

   Duminică seara am ieșit din nou la "tura mea de noapte". Am mai salvat niște ființe umane. Apoi am zburat din nou pe plajă, privind marea ce-și arunca valurile-n întuneric. Ethiriel apăru de nicăieri așezându-se lângă mine. Îmi zâmbi sincer apoi privi din nou la lună.

   - Nu te-am mai văzut de ceva timp... am spus eu.

   - Așa-i. Nu am fost prea activ în ultima vreme. N-am mai ieșit din casă.

   - Ei, ai ieșit acum.

   - Așa-i. Și, ce faci? Cum o mai duci?

   - Mmm ... binișor.

   - Cum adică binișor?

   - Având în vedere că sunt înconjurată de Gardieni la tot pasul...

   - Gardieni?! exclamă el întorcându-se spre mine.

   - Da...Gardieni...Gargui..

   - Gargui?! țipă el prinzându-mă de umeri.

   - Da, Gargui, ce-i cu tine?!

   - Tu știi cine sunt Garguii?

   - Gardieni..

   - Da-i naibii! Sunt târâtori ordinari care fură energie! Nu au puteri proprii, le fură de la cel mai apropiat Demon sau Înger. Pot "confisca" puterile, și să le păstreze pentru mai târziu.

   - Așa se explică globul de lumină de ieri... de unde a avut energie de Înger...? Atros a stat doar în incinta liceului...

   - Ăh, poate, ăă, aveți îngeri pe la voi.

   - Da. Poate.

   - E târziu, azi ai ore. Te conduc?

   - Nu, mă descurc.

   - Cum zici...

   - Mulțumesc.

   - Oricând.

                                                ***

   Știind că Atros avea să plece în dimineața aceea, mi-am zis că n-ar strica să-i fac o vizită. Am intrat în camera lui direct pe geam. "Sunt profesionistă la intrări pe geam." Stăteam cu capul aplecat încercând să mă concentrez. Ochii mei se făcuserã negrii în totalitate.

   - Glasya, ce surpriză...ce cauți aici?

   Mi-am ridicat capul și am întins o mână spre el, lovindu-l cu fulgere negre. Acesta ajunsese direct în partea opusă a camerei, izbit de perete.

   - Vei pleca din aceste ținuturi.

   - Glasya ce se întâmplă?

   - Pleacă acum, lipitoare.

   Ochii lui se făcură roșii.

   - Mi-a rămas destulă energie de-a ta micuțo. Din aură. Și...cât timp ai fost leșinată...am avut timp să mă alimentez. Aș putea să-mi foloseac toată energia pentru o lovitură fatală.

   - Fă-o!

   - Adio micuță aleasă...

   Îmi închisesem ochii anticipâd durerea ce urma s-o simt. Trebuia să-i rezist, eu eram cel mai puternic Demon. Apoi, aveam să-l lovesc cu ce-aveam eu mai bun. Nu se întâmpla nimic. Energia lui lovise deja pe cineva, știam asta. Mi-am deschis ochii și am privit îngrozită. Ethiriel era în fața mea ținând o oglindă în mâini. Iar Atros era...mort.

   - Ethiriel...

   - Ți-am spus că ar fi o idee bunã să te conduc.

   - Mulțumesc. am spus eu îmbrățișandu-l.

   Simțeam cum inima ține să-mi sară din piept. Respiram din ce în ce mai repede. M-am desprins rapid din brațele lui și i-am zâmbit.

   - Du-te în camera ta.

   - Bine. Noapte bună, Ethiriel.

   - Noapte bună, Glasya.

   Intru sfioasă în camera mea și închid geamul. Mă schimb în niște pantaloni scurți și un tricou ceva mai larg, apoi ies în living. Aiden stătea întins pe canapea.

   - Aiden, ești bine?! am exclamat eu fugind spre el.

   - Ce? Sunt ok, puțin obosit, nu pot să adorm.

   - M-ai speriat!

   El râse cu poftă.

   - Mda, bine râzi în continuare. am spus eu intrând în camera mea. Aiden se ridică și mă urmă.

   - Ce vrei?! Nu mai pot avea intimitate? Sunt în camera mea! Acum îți pasă? Ai plecat de la Rellie în timpul spectacolului meu, m-ai lăsat singură în cele mai dificile momente ale mele, la alegeri...

   - Heavynne... eu..

   - Tu ce?!

   El înaintă. Într-o fracțiune de secundă își încolătăci mâinile în jurul meu și mă trase la pieptul lui. Buzele-i cărnoase le sărutau pe ale mele, transmițându-mi mii de fiori. Trei lacrimi începură să se prelingă pe obrazul meu. Nu plângeam, nu eram tristă. Probabil era fin cauza amalgamului de sentimente care se luptau. O parte din mine îmi zicea să-l resping, căci a greșit. Dar cealaltă parte din mine îmi spunea să-l accept. Iar eu îi răspundeam.